OPINIE despre Brexit: Este doar economie! Şi realitate!

Extrem de emoţional şi de implicat, ceva între "n-am avut eu norocul să fiu acolo, că aş fi ştiut cum să votez!" şi jubilaţia copilărească "întâi au votat şi pe urmă au căutat pe Google!".

Nu sunt adeptul teoriilor lui LeBon şi cred sincer că mulţimea va găsi întotdeauna cea mai bună rezolvare a unei probleme, dar numai dacă aceasta este prezentată corect, cu toate datele, iar mulţimea se poate detaşa de fondul problemei.

În cazul Brexit, în locul elucubraţiilor cu tinerii care au votat corect şi vârstnicii care s-au înşelat, o simplă privire pe un grafic cu evoluţia veniturilor pe categorii sociale, în lumea capitalistă post-criză, demonstrază că votanţii Brexit sunt cei care au înregistrat cea mai slabă evoluţie a veniturilor, şi este vorba aici nu de inşi de la marginile lumii civilizate, ci de muncitorii din lumea industrializată.

Concret, de la căderea comunismului şi până la ânceputul crizei economice din 2008 veniturile reale ale celor mai bogaţi 1% au crescut cu peste 60%, iar ale muncitorilor din China cu peste 75%. În esenţă, mai toate cateogoriile au înregistrat creşteri de cel puţin 40%, cu excepţia muncitorilor din ţările bogate, care au avut creăteri ale veniturilor de 2, cel mult 5%.

Intrarea pe piaţa muncii a muncitorilor din Asia a frânat creşterile de venituri ale muncitorilor europeni, iar perioada de criză a menţinut, dacă nu a amplificat această discrepanţă. Iar respectivii muncitori furnizează şi grosul votanţilor Brexit, iar asocierea dintre reducerile de slujbe, săderea puterii de cumpărare şi imigraţia în creştere nu a făcut decât să amplifice resentimentele oamenilor. Rezultatul: Brexit.

Un alt aspect. Cele mai recente date pe care le-am citit arătau că nota de plată a consumatorilor europeni este încărcată cu circa 50 de miliarde de euro din cauza preţurilor mai mari la produsele alimentare; jumătate din preţul produselor agricole europene este decis nu de piaţă, ci de măsuri administrative. În urmă cu ceva vreme balanţa sprijinului pentru agricultori era favorabilă României, cu un plus de 445 de milioane de euro (Bulgaria şi Ungaria erau pe plus cu câte 200 de miliarde de euro), în timp ce deficitul Marii Britanii depăşea un miliard de euro, iar al Italiei două miliarde de euro.

Aceasta este realitatea, iar opiniile celor ce cred că lumea nu ştie ce votează sunt greşite; poate că omul nu va şti să explice folosind termenii potriviţi, dar deciziile sale se bazează pe comunicare, pe schimb de idei şi pe pragmatism.

Am scris zilele trecute că Europa are nevoie de duşul rece numit Brexit, pentru că intuiam, deşi nu aş fi pus mâna în foc, rezultatul referendumului.

În continuare interpretez semnalul dat de Marea Britanie drept punctul de la care politicile Uniunii Europene au nevoie de reforme profunde. În loc să se gândească la asta, birocraţii de la Bruxellles au ales să trimită britanicilor mesaje belicoase, pentru a amplifica sentimentele negative pe care rezultatul votului le-a iscat pe insulă. Simple reguli economice, simpla realitate au desenat şi desenează în continuare, clar, fără echivoc, zonele sensibile ale societăţii europene, stagnarea economică, şomajul, lipsa de iniţiative.

Nu cred că Marea Britanie va suferi prea mult, pentru că hărţile economice ale lumii nu ţin cont de graniţe, ci mai degrabă de interesele economice, de tratatele economice ce unesc mari regiuni ale planetei şi creează superputeri sau de traseele fluxurilor de investiţii, de bani şi de jocurile acestora. Norvegia sau Elveţia sau chiar Turcia demonstrează că se pot găsi soluţii de convieţuire cu Uniunea, şi mai cred că bărbăţia domnilor Schultz sau Junker se va muia curând.

Dezastrul nu este faptul că o putere importantă ar putea părăsi UE, ci în faptul că politicienii europeni nu depăşesc faza de negare şi ignoră economia şi realitatea.