Opinie Sorin Pâslaru, ZF: 10 nebuloase privind administraţia şi economia românească

1. Care este numărul angajaţilor din economia românească?

Institutul de Statistică (INS) spune că în februarie 2013 erau 4,3 milioane de angajaţi. Într-un drept la replică trimis la un articol din ZF care sublinia diferenţa dintre datele INS şi ceea ce a afirmat premierul Ponta la începutul săptămânii, că sunt în prezent 5,1 milioane de angajaţi în economie, guvernul afirmă, citând date ale „Inspecţiei Tehnice a Muncii“ (sic - instituţia nu există, de fapt este vorba de Inspecţia Muncii/Inspectoratul Teritorial de Muncă) că INS numără doar salariaţii cu contracte de muncă în firme cu peste 4 salariaţi şi care lucrează 22 de zile pe lună. Restul de până la 5.053.392 câţi susţine guvernul că sunt în total sunt „salariaţi cu normă redusă, orar atipic, sezonieri etc.“. Poate fi o explicaţie. Dar de ce nu este publicat de INS şi acest număr al salariaţilor „activi“ număraţi de Inspecţia Muncii prin evidenţa contractelor? Şi când întreabă FMI sau Comisia Europeană câţi salariaţi sunt în România ce răspunde premierul - 4,3 milioane sau 5,1 milioane? În SUA scade şi creşte bursa de fiecare dată când este dat publicităţii numărul de angajaţi din economie, un indicator vital.

2. Care este numărul bugetarilor?

Deşi se tot clamează restructurarea numărului de bugetari, datele sunt ascunse de ochii publicului. Nu există o raportare lunară nicăieri a acestui număr total de salariaţi plătiţi de la buget (de stat, local, instituţii autofinanţate, companii de stat), ci doar frânturi de informaţii când se „îndură“ să le livreze Ministerul Finanţelor. Preşedintele Traian Băsescu a spus recent la o emisiune la TVR că urmăreşte în fiecare lună numărul de bugetari, pe fiecare sector al activităţii publice - sănătate, învăţământ, administraţie centrală. Această raportare nu este însă făcută publică de INS. 

3. Câţi oficiali din statul român (autorităţi publice, autorităţi locale, instituţii autofinanţate) au alocată maşină şi şofer de la stat?

Pentru a putea stabili cât se poate economisi dacă toţi demnitarii în afară de miniştri ar renunţa la maşina de serviciu şi şofer şi eventual să fie înfiinţat un dispecerat unic auto care să deservească demnitarii când au nevoie de maşină pentru deplasări, guvernul ar trebui să  ştie câţi au acest drept. Nu se poate stabili. Guvernul nu a răspuns niciodată la această întrebare şi nici nu are de fapt mijloacele de a răspunde pentru că nu există linii în buget la fiecare instituţie cu acest post al cheltuielilor.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro