Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Argumente pro şi contra aderării României la Uniunea Bancară înainte de intrarea în zona euro

Din noiembrie 2014, Banca Centrală Europeană va supraveghea în mod direct cele 6.000 de bănci din zona euro, iar paşii următori presupun mecanisme prin care băncile îşi vor finanţa un fond unic suficient de bine capitalizat care să intervină în caz de pericol.

Ideea Uniunii Bancare a apărut în iunie 2012 pentru a completa uniunea economică şi monetară ca o soluţie pentru a rupe „cercul vicios“ între bănci şi state, pentru „a pune capăt erei salvării cu bani publici a băncilor“, după cum menţionează Memorandumul Comisiei Europene din data de 15 aprilie 2014, „Uniunea bancară: Reconstrucţia stabilităţii financiare în zona euro“. 

Între octombrie 2008 şi decembrie 2012, statele din Uniunea Europeană au plătit în mod direct pentru salvarea băncilor din UE 591,9 miliarde de euro, iar dacă se includ garanţiile, suma urcă la 1.600 miliarde de euro, adică 13% din PIB-ul UE aferent perioadei 2008-2010, se afirmă în memorandum.

Proiectul constă în supravegherea comună a tuturor celor 6.000 de bănci din zona euro în cadrul Mecanismului Unic de Supraveghere, care va deveni efectiv din noiembrie 2014, şi din instituirea Mecanismului Unic de Rezoluţie care va avea un braţ „înarmat“ cu un capital de 55 mld. euro. Acest Fond Unic de Rezoluţie, care va putea şi ridica bani de pe pieţele de capital, va interveni în caz de nevoie pentru a injecta capital şi pentru a prelua administrarea băncilor în dificultate. Fondul va fi finanţat din contribuţiile băncilor.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a dat recent în cadrul prezentării „România, adopta­rea euro şi Uniunea Bancară“ ţinută pe 18 au­gust la Cluj-Napoca  cinci argumente pentru care este dezirabil ca România să se alăture Uniunii Bancare.

Mai întâi, în condiţiile „prevalenţei în structura sectorului bancar a capitalului din zona euro, (...) dat fiind că băncile din zona euro deţin peste 70% din activele nete şi din capitalul sistemului bancar din România (...), menţinerea prerogativelor de supraveghere bancară la nivel naţional nu ar avea decât rezultate suboptimale, ca urmare a accesului limitat la informaţii privind băncile-mamă“.

Apoi, alt motiv ar fi că participând „din interior“, din timp, la construcţia unui ase­menea mecanism căruia va trebui „oricum“ să i te alături când intri în zona euro poţi să ai un cuvânt de spus şi să ai acces direct la in­formaţii pe care altfel băncile-mamă le-ar comunica în funcţie de propriile lor agende, „de grup“.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro