Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Fiica d-nei Ana P. a pariat pe IT şi a câştigat

Mai trebuie să fii plătit ca jurnalist când primeşti astfel de telefoane? Este uimitor cum oamenii rezonează la ceea ce până la urmă nu sunt decât nişte date statistice nici măcar de nivelul 1, ci undeva ascunse în scoarţele Anuarului Statistic de 800 de pagini: că valoarea adăugată din IT&C a depăşit-o pe cea din agricultură şi constrcuţii şi poate fi un motor pentru toată economia.

România pătimeşte astăzi şi orice rază de speranţă care se arată, orice construcţie solidă de care să te poţi agăţa este o cale de urmat pentru cei care încă mai cred în această ţară. Sunt oameni la vârf care dau ca exemplu de realizare cariere ale copiilor lor în străinătate, la Bruxelles, Amsterdam sau aiurea. Alţii, îngrijoraţi, precum doamna Ana P., vor un viitor pentru copiii lor aici şi sprijină entuziast orice idee verificată prin exemplele din apropierea lor.

Valoare adăugată, PIB, productivitate – aparent indicatori seci, însă ce uimire când descriu viaţa de zi cu zi şi când ne arată drumul pentru scoaterea  ţării din subdezvoltare.

După 25 de ani România îşi caută încă drumul pentru că nu ştie să se uite acolo unde trebuie: la indicatorii statistici. Ne propunem reforme, an de an vin noi schimbări, noi legi şi noi proiecte de Cod fiscal, civil, comercial sau electoral, spargem calea ferată, spargem companiile din energie, descentralizăm, înfiinţăm Case de Sănătate, Case de Pensii, ANRE-uri, ANCOM-uri sau ASF-uri şi la sfârşit ne întrebăm de ce suntem ultimii în Europa la orice.

De ce? Pentru că nu există control şi evaluarea schimbărilor în funcţie de indicatori. Unde suntem acum, ce ne propunem să schimbăm, cum şi unde vom fi peste o lună, peste un an, peste zece, iar în tot acest timp să verificăm „execuţia“ planului aşa cum orice antreprenor îşi verifică săptămână de săptămână, lună de lună execuţia bugetului.

Pentru că forţa antreprenorilor vine din transformarea ideilor în realitate, exprimată prin indicatori – număr de căni şi pahare produse, kilometri de fibră optică vânduţi, număr de abonaţi noi. Creez, deci exist. Da, dar doar dacă creaţia mea trece testul pieţei. Această lege nu are excepţii.

Sunt oameni pentru care acum supravieţuirea înseamnă doar puterea de a crea şi care îşi găsesc resursele pe amintirea forţei de a crea indiferent în ce condiţii. Sunt oameni pentru care deşi vedeau acut cum lumea lor se prăbuşea în jur, erau în stare să discute ore despre cum poate creşte România cu 5% pe an şi şi să înţeleagă care sunt pârghiile de accelerare, despre planuri de creştere, despre cum se poate aşeza un proiect nou pe piaţă.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro