Pâslaru, TZA: Marele câştigător în materie de salarizare şi concedieri colective este statul

"Deşi se aduce de multe ori în discuţie modelul vest-european pe care reglementarea pieţei muncii din România ar trebui să îl copieze, nu trebuie să uităm că acesta se aplică în prezent unor economii aflate într-un stadiu de dezvoltare cu totul diferit de cel al României, şi care se confruntau cu realităţile specifice economiei româneşti probabil undeva la nivelul anilor '60-'70 (...) Rămâne să vedem după 1-2 ani ce efecte va produce noul cod", a declarat pentru MEDIAFAX Şerban Pâslaru, partener la casa de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

Marele câştigător în materie de salarizare şi concedieri colective este statul, explică partenerul TZA, întrucât bugetarii ies din sfera de aplicare a prevederilor în materie ale Codul Muncii. Astfel, autorităţile nu vor mai fi obligate să respecte procedurile aplicabile celorlalţi angajatori în cazul concedierilor colective şi a negocierilor privind salariile.

Partenerul Ţuca Zbârcea & Asociaţii consideră că proiectul de modificare a Codului Muncii nu conţine elemente care să schimbe abordarea aspectelor fundamentale ce fac obiectul reglementării şi care se regăsesc în principiile şi regulile statuate prin legislaţia europeană.

Unul din principalele avantaje oferite angajatorilor prin intermediul modificărilor preconizate constă în revizuirea condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru încheierea contractelor de muncă pe perioadă determinată.

Legislaţia actuală permite utilizarea contractelor pe durată determinată practic doar în cazuri limitate. Spre exemplu, în cazul unor proiecte, angajarea pe durată determinată se poate în prezent face doar în cazul în care există reglementări speciale în acest sens în legi speciale sau în contractele colective încheiate la nivel naţional şi la nivel de ramură, prevederi care sunt inexistente.

"Sigur că vor putea exista cazuri în care angajatorii să abuzeze de noile prevederi justificând angajări pe durată determinată prin proiecte care în realitate nu există, însă astfel de situaţii, ca orice alte abuzuri, vor putea fi rezolvate prin sesizarea inspecţiei muncii sau a instanţelor de judecată", a spus Pâslaru.

În opinia avocatului de Ţuca Zbârcea & Asociaţii, modificările în materia contractelor de muncă pe durată determinată precum şi a situaţiilor în care pot fi acordate concedii şi zile libere fără plată vor asigura companiilor soluţii de angajare pentru activităţile dedicate anumitor proiecte, precum şi de reducere a costurilor în cazul fluctuaţiilor de activitate.

Astfel, vor putea fi angajaţi salariaţi pe durata limitată a unui proiect, de până la trei ani şi, de asemenea, angajatorul va putea acorda zile libere fără plată (o zi pe săptămână), în cazurile în care activitatea este redusă temporar, precum şi concedii fără plată de până la 15 zile pe an.

"Una dintre problemele importante legate de reglementarea pieţei muncii cu care se confruntau investitorii, în special cei străini, era lipsa unor alternative de angajare sau care să permită o gestiune corespunzătoare a costurilor cu forţa de muncă, în cazurile şi în domeniile caracterizate de fluctuaţii ale activităţii sau în cazurile unor proiecte. Modificările preconizate cu privire la munca pe perioadă determinată şi folosirea muncii temporare ar putea înlesni accesul investitorilor pe piaţa muncii şi îmbunătăţi percepţia acestora cu privire la piaţa muncii, în special în cazul celor proveniţi spaţiul anglo-saxon", a adăugat Pâslaru.

Pâslaru apreciază că modificările preconizate vor viza şi regimul contractelor colective de muncă, dar nu va fi vorba de o "desfiinţare" ci, mai degrabă, de o reducere a sferei de aplicare a acestora. Codul Muncii face doar referiri generale la contractele colective, acestea beneficiind de o reglementare detaliată într-o lege specială, încă în vigoare, respectiv Legea 130 / 1996.

"Din informaţiile existente se pare că se doreşte înlocuirea acesteia cu o lege cadru a dialogului social care să reunească reglementările referitoare atât la contractele colective de muncă cât şi la conflictele de muncă. Noua abordare privind rolul şi aplicabilitatea contractelor colective de muncă va face ca importanţa dialogului social şi a negocierii colective la nivel de unitate să crească, în detrimentul celei la niveluri superioare, de ramură şi naţional, adică a zonei «rezervate» în prezent marilor uniuni patronale şi confederaţii sindicale", a mai spus Pâslaru.

El a arătat că formulele de negociere a contractelor colective la nivel naţional şi de ramură au provocat de multe ori schimbări semnificative în bugetele companiile care nu erau parte la negocieri, sau nu erau membre ale organizatiilor patronale.

Pâslaru a dat exemplu sectorul comerţului unde marii operatori ai lanţurilor de magazine au constatat că a fost încheiat un contract colectiv de muncă la nivelul ramurii în a cărui negociere nu au fost implicaţi şi care a avut un impact semnificativ asupra bugetelor de salarii existente.

"Companiile multinaţionale vin cu politicile şi filozofiile proprii în materie de salarizare, bazate, în principal, pe principii motivaţionale şi pe performanţă, care intră de multe ori în conflict cu reglementările tradiţionale ale contractelor colective de muncă ce raportează salarizarea la alte criterii cum ar fi vechimea în muncă (...) Asocierea şi formarea organizaţiilor patronale poate fi inhibată de dispoziţiile aplicabile în materie de concurenţă şi de teama că astfel de demersuri comune ar putea fi interpretate ca reprezentând înţelegeri anticoncurenţiale. De aici poate şi reticenţa unora dintre investitorii importanţi de a se ralia iniţiativelor de formare a unor organizaţii patronale care să le reprezinte interesele", a arătat avocatul de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

Pe de altă parte, Pâslaru atrage atenţia că obligarea tuturor companiilor dintr-o ramură să respecte prevederile contractului colectiv încheiat la nivelul ramurii respective, poate afecta unele companiile mici şi mijlocii care nu au capacitatea financiară care să le permită acordarea drepturilor şi beneficiilor stipulate de acel contract.

"Marile companii pot negocia în cadrul unui contract colectiv de ramură drepturi şi beneficii pe care companiile mici nu pot să le acorde, afectând astfel activitatea acestora şi creându-se avantaje competitive, ceea ce nu este corect ", a explicat Şerban Pâslaru.