Pieţele emergente pe marginea prăpastiei, lumea se "dezamericanizează" / "Normalul" de azi va fi diferit de ce era înainte de 2008

Brazilia, Rusia, India şi China, ţările BRIC, au reprezentat mantra în ultimii 15 ani. Termenul BRIC a fost inventat de fostul preşedinte al managementului de active de la Goldman Sachs, Jim O’Neil, în 2001, şi de atunci aceste ţări au avut parte de o creştere exponenţială deşi au fost afectate de episoade de volatilitate.

Pieţele emergente (EM) în general au beneficiat de politicile mai aspre ale băncilor centrale din ultimii câţiva ani şi au depăşit aşteptările în mare măsură. De curând, însă, investitorii au adoptat o atitudine de scădere pe măsură ce intrările de fonduri pe pieţele emergente au încetinit.

”Realitatea este că pieţele emergente sunt provocate de trei factori specifici: un dolar SUA puternic, preţuri mici ale mărfurilor şi evaluări ridicate”, spune Spinozzi. Deşi dolarul SUA a pierdut 11% faţă de euro de la începutul anului, dolarul continuă să fie cu mult peste nivelul din 2014 şi, în ciuda incertitudinilor politice de la Washington, economia SUA este din ce în ce mai robustă, indicând faptul că, cel mai probabil, USD nu se va întoarce la nivelurile din 2013-2014. Un dolar SUA puternic, combinat cu o politică din ce în ce mai agresivă şi cu creşteri ale dobânzii de către băncile centrale din pieţele dezvoltate s-ar putea dovedi mortale pentru multe companii şi guverne din pieţele emergente care au profitat de condiţiile favorabile ale pieţei pentru a-şi finanţa operaţiunile curente în USD.

Preţurile mărfurilor se dovedesc a fi şi ele o capcană. De fapt, multe ţări emergente sunt dependente în mare măsură de exportul de mărfuri şi, deşi pare că preţurile mărfurilor se vor redresa marginal în 2018, preţurile tot vor fi sub nivelurile înregistrate la începutul anului 2014.

În ultimul rând, evaluările ridicate ale activelor atât pe pieţele de obligaţiuni, cât şi la burse, au determinat mulţi investitori să iasă din zona lor de confort pentru a găsi oportunităţi cu randamente mai mari în ţările emergente. Acest flux a umflat mai mult valoarea acestor active, făcând ca întreaga regiune să devină „scumpă”.

Pentru a înţelege cum au ajuns pieţele emergente atât de scumpe, putem să ne uităm la obligaţiunile guvernamentale denominate în dolari emise de China săptămâna trecută, când Beijingul a putut să plaseze titluri guvernamentale pe cinci şi 10 ani la +15bps şi +25bps deasupra titlurilor de trezorerie.

În plus faţă de cele de mai sus, incertitudinea politică din pieţele emergente poate reprezenta un risc încă şi mai mare decât cel din Africa de Sud din ultimele câteva săptămâni; condiţiile economice sunt slabe, iar criza politică duce economia ţării şi mai jos. În consecinţă, randamentele au crescut săptămâna trecută şi vor fi volatile în continuare, simultan cu apropierea de momentul Congresului Naţional African, rezultatele nefiind clare.

În Rusia, sectorul financiar dă, în sfârşit, dovadă de slăbiciune, având în vedere că Bank Otkritie caută motive să anuleze obligaţiunile cu scadenţă în aprilie 2019. În acelaşi timp, Russian Standard Bank a declarat că obligaţiunile Russian Standard Ltd. nu sunt legate de bancă, ceea ce a făcut ca investitorii să se teamă de o posibilă pierdere.

Investitorii învaţă că riscurile sunt la fel de mari în străinătate ca şi acasă. Deşi Vestul a putut să-şi limiteze pierderile în urma crizei din 2008, iar acum e în proces de normalizare, „normalul” de azi va fi diferit de ceea ce era înainte de 2008.

Mandatul lui Trump a pus în sfârşit punct acelei situaţii de după cel de-Al Doilea Război Mondial pe care o cunoşteam sub denumirea de „americanizare”. Timp de peste 70 de ani, SUA au condus discuţiile internaţionale şi a format consensul global. Acum, însă, în timp ce lumea se îndreaptă în continuare către o globalizare mai cuprinzătoare, administraţia Trump iese din acordurile internaţional şi are ca scop închiderea aranjamentelor bilaterale benefice.

Administraţia lui Trump creşte, de asemenea, incertitudinea politică, făcând dolarul SUA şi obligaţiunile de tezaur americane mai volatile şi mai sensibile la evenimentele politice şi economice. Dolarul şi obligaţiunile de tezaur americane au fost privite multă vreme ca fiind o investiţie sigură, dar realitatea este că acestea ar putea fi primele active care să devină extrem de nesigure pe măsură ce se emit în continuare decizii impulsive din Biroul Oval.

Un bun exemplu ar putea fi modul în care se presupune că vrea Trump să gestioneze criza uraganului din Puerto Rico prin ştergerea datoriei portoricane. Banii nu pot fi în siguranţă într-o ţară unde preşedintele nu înţelege consecinţele profunde ale ştergerii obligaţiunilor guvernamentale.

Aceasta pune mulţi investitori într-o poziţie ciudată. Am putea foarte bine să ne apropiem de o criză în pieţele emergente, dar banii nu sunt în siguranţă nici „acasă”!

„Una dintre cele mai mari tranzacţii din 2017 a fost trecerea la o poziţie short a S&P 500 deoarece investitorii credeau că indicele şi-a atins vârful şi că va începe curând să scadă. Această tranzacţie s-a dovedit a fi costisitoare pentru că indicele a crescut cu 15% de la începutul anului. Dacă traderii de capitaluri proprii cred că bursele vor fi mai volatile în 2008, în timp ce nivelurile actuale se chinuie să găsească susţinere, ar trebui să se uite la piaţa de obligaţiuni. Frumuseţea venitului fix constă în aceea că, atunci când cumperi o obligaţiune, de fapt blochezi un randament specific... cu excepţia cazului în care compania nu poate răscumpăra valoarea noţională, desigur”, spune Althea Spinozzi.

Citeşte şi: Lista măsurilor fiscale anunţate recent de Guvern, impactul asupra mediului de afaceri şi reacţiile economiştilor

Citeşte şi: Călin Popescu Tăriceanu: „Bunicul meu mi-a spus că afaceri cu bani ştiu toţi proştii să facă”