Pieţele şi presa cer UE să intervină decisiv în Grecia, însă situaţia recomandă aşteptare - analiză

Grecia a devenit în luna mai a anului trecut primul stat din zona euro care a cerut sprijin financiar extern de urgenţă, convenind un acord pe trei ani cu FMI şi UE pentru un împrumut de 110 miliarde euro.

La un an după acest eveniment istoric, pieţele financiare au ajuns la consensul că Grecia nu va reuşi niciodată să-şi plătească datoria de stat de 327 miliarde euro, echivalentul a aproape 150% din Produsul Intern Brut al ţării. Investitorii mizează deja clar pe iminenţa unei restructurări a datoriilor în următorul an, în pofida negării vehemente a acestei perspective de către oficialităţile de la Atena, Bruxelles (Comisia Europeană) şi Frankfurt (Banca Centrală Europeană).

Costul asigurării datoriilor Greciei faţă de default (incapacitate de plată) a crescut puternic, iar randamentul obligaţiunilor guvernului elen cu scadenţa la doi ani a ajuns la 27% săptămâna trecută, de trei ori mai mare faţă de rata la care se împrumută, spre exemplu, Ucraina sau Nigeria la aceeaşi maturitate.

"Răspunsul din partea autorităţilor continuă să fie ad hoc, în spatele curbei evenimentelor", comentează Jacques Cailloux, economist şef pe Europa la RBS.

Amânarea unei restructurări a datoriilor, care deja pare inevitabilă, ar putea fi însă justificată de patru motive economice şi unul politic, mai puţin semnificativ, chiar dacă înseamnă suplimentarea consistentă a împrumuturilor de la FMI şi UE, peste cele 110 miliarde euro deja promise.

În primul rând, Grecia nu poate face faţă unui default pentru că nu dispune de nu excedent al bugetului primar înainte de plata dobânzilor, iar economia este în continuare într-o recesiune profundă. Ţara nu îşi poate plăti "facturile" fără credit, iar un default ar fi echivalentul unei interdicţii de câţiva ani pe pieţele financiare.

Impactul asupra băncilor şi fondurilor de pensii din Grecia, investitori importanţi în obligaţiunile guvernamentale, asupra mediului privat şi întregii economii, ar fi unul devastator şi ar putea declanşa mişcări sociale majore în ţară.

"Trebuie să ajungă cu bugetul primar la balanţă înainte de a intra în default. Este în interesul lor pe termen lung de a respecta planul actual şi de a fi mai agresivi decât ceea ce se cere sub acest plan, obţinând astfel un angajament mai ferm dincolo de 2013 pentru sprijin continuu din partea partenerilor europeni", a afirmat Willian Cline, senior fellow la Peterson Institute for International Economics şi expert pe criza din America Latină din anii '80.

O restructurare ordonată a datoriilor ar putea avea un impact negativ mai mic peste doi ani, după reducerea puternică a birocraţiei şi a cheltuielilor publice, consolidarea sistemului fiscal, privatizarea activelor statului şi revigorarea creşterii economice.

Un al doilea factor care justifică amânarea default-ului este expunerea băncilor europene, inclusiv a Băncii Centrale Europene, pe datoriile Greciei. Sistemul bancar european are nevoie de timp pentru a-şi consolida poziţiile de capital şi a-şi reduce expunerea înainte de a marca pierderi pe active elene.

Băncile comerciale din întreaga Europă trec prin teste de stres şi recapitalizări pentru a se alinia noilor reguli de capital impuse în urma crizei financiare globale. Restructurarea datoriilor Greciei într-un astfel de moment ar inversa acest proces de recuperare şi ar da startul unei reacţii în lanţ cu consecinţe grave.

Potrivit calculelor UE, creditorii oficiali (guvernele din zona euro, FMI şi BCE) vor deţine, până la sfârşitul anului 2013, peste jumătate din datoria externă a Greciei. Numai creditele de la FMI au prioritate la restituire mai ridicată decât obligaţiunile deţinute de investitori privaţi.

Al treilea motiv este posibila deteriorare a reputaţiei întregii zone euro. Chiar dacă oficialii ar cosmetiza restructurarea datoriilor Greciei ca o "reprofilare", "reprogramare" sau "schimb voluntar de obligaţiuni", procesul ar fi înţeles la scară largă drept un default.

Celelalte ţări de la periferia zonei euro ar fi trase imediat în linia întâi a crizei datoriilor de stat, inclusiv Spania, a patra economie din reginue, care a implementat reforme structurale şi reduceri de cheltuieli pentru a nu fi în pericol.

"Cel mai bun mod de a evita necesitatea unei intervenţii pentru salvarea Spaniei este salvarea Greciei. Dacă nu salvezi Grecia, va fi nevoie să salvezi Portugalia şi Spania", a declarat pentru Reuters, sub protecţia anonumatului, un industriaş european important, cu legături politice strânse.

Al patrulea motiv de natură economică este că, dacă Grecia ar intra în default, instituţiile financiare internaţionale ar pierde influenţa pe care le-o asigură acordul statului elen cu UE şi FMI asupra reformelor fiscale şi economice din ţară.

În pofida veniturilor reduse din cauza contracţiei economice şi a evaziunii fiscale, Atena a reuşit o ajustare fiscală uriaşă, de 7 puncte procentuale, în primul an de aplicare a măsurilor din program.

UE are interesul să menţină Grecia pe acest drum şi să reducă povara Atenei prin prelungirea maturităţilor datoriilor şi prin noi reduceri ale dobânzii creditelor oficiale. Europa ar putea stimula interesul autorităţilor elene pentru reformă prin acordarea de ajutoare suplimentare în schimbul unor garanţii sau colateral din privatizarea activelor statului.

Motivul politic invocat anterior de Reuters este iminenţa alegerilor din Franţa şi Germania. Cel mai bun moment să-ţi anunţi populaţia că o parte din banii împrumutaţi Greciei din fonduri publice nu vor fi niciodată returnaţi este după alegeri, din punctul de vedere al unui politician. Cei mai mari creditori ai Greciei sunt Germania şi Franţa.

În Franţa vor avea loc anul viitor alegeri prezidenţiale şi parlamentare, iar următoarea rundă de alegeri generale din Germania este în septembrie 2013.

Liderii germani au subliniat deja că orice restructurare a datoriilor Greciei înainte de sfârşitul anului 2013 nu intră în discuţie..