Planul preşedintelui BCE privind achiziţiile de obligaţiuni ajută doar pe cine nu are nevoie

Randamentul obligaţiunilor Spaniei pe trei ani a revenit la 3,83% după ce a coborât la 3,37% pe 7 septembrie, la numai o zi după ce Draghi a prezentat detaliile propunerii sale de achiziţii nelimitate de obligaţiuni ale ţărilor care acceptă condiţii economice în schimbul acţiunilor, potrivit Bloomberg.

Costul de asigurare a datoriilor Franţei a coborât în această perioadă cu 24%, aproape dublu faţă de 13% pentru Italia.

"Ceea ce a făcut Draghi a fost benefic într-o anumită măsură, dar există încă scepticism în piaţă pentru că Spania nu a făcut pasul de a cere ajutor. Nu schimbă faptul că Spania are încă o problemă mare de rezolvat. Franţa şi Belgia sunt văzute ca fiind mai sigure", a declarat Adrian Owens, de la firma londoneză GAM, care supraveghează active de 62 miliarde de dolari.

Randamentul titlurilor Spaniei pe doi ani este de 3,14%, faţă de 0,24% pentru Franţa. Italia are un cost de finanţare pe doi ani de 2,16%, de şase ori mai mare faţă de 0,36% în cazul Belgiei.

"Programul BCE sună agresiv, iar pieţele au crescut iniţial, pentru că investitorii nu vor să stea în calea rezolvării situaţiei. Ulterior şi-au dat seama că nu blochează nimic. Întâi trebuie să se treacă printr-un proces. Cred că Spania nu va accepta decât dacă va fi forţată de piaţă", afirmă John Wraith, analist la Bank of America Merrill Lynch.

Spania a avut performanţe mai slabe şi ca Irlanda, ţară lăudată de UE pentru reformele economice. Obligaţiunile irlandeze au adus investitorilor un câştig de 4,6% de la anunţul BCE, triplu faţă de 1,5% în cazul obligaţiunilor Spaniei, potrivit unor indici Bank of America Merrill Lynch. Obligaţiunile italiene au adus 1,7%. Irlanda a vândut obligaţiuni în iulie, revenind pe pieţele financiare pentru prima dată în aproape doi ani.

Criza datoriilor suverane din zona euro a început în 2009, după ce un nou guvern al Greciei a aunţat că deficitul bugetar al ţării este de două ori mai mare decât cel dezvăluit iniţial. Ulterior, Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi Cipru au fost nevoite să ceară ajutor financiar extern. Spania a cerut, deja, până la 100 de miliarde de euro pentru consolidarea sistemului bancar.