Povestea din spatele FALIMENTULUI Lehman Brothers, care a băgat lumea în criză. Astăzi se împlinesc nouă ani de la începutul oficial al CRIZEI financiare globale

Primele scăderi semnificative pe pieţele de capital au pornit acum zece ani, pe 9 august 2007, când BNP Paribas, cea mai mare bancă a Franţei, suspenda retragerile din două fonduri imobiliare, pe motiv că nu poate evalua corect activele, dar originile pandemiei ce avea să schimbe lumea un an mai târziu erau şi mai vechi. Nu a fost vorba despre o simplă bulă imobiliară. A fost vorba despre o mutaţie a sistemului financiar şi despre insuccesul reglementărilor care nu au mai ţinut pasul cu schimbările dramatice care se petreceau în zona de creditare. A fost vorba de aşa numitul shadow banking, la fel cum a fost vorba despre aşa numitul saving glut, reprezentat de excesul de economisire genereat de surplusul înregistrat de marile ţări exportatoare, care au anulat de multe ori intenţiile politicilor monetare, potrivit Ziarul Financiar.

Deşi privind individual, multţi investitori sau oameni de business  au pierdut averi colosale, statistic vorbind, cei bogaţi atunci sunt şi mai bogaţi acum, în vreme ce aceia care erau săraci înainte de căderea Lehman sunt şi mai săraci astăzi.

Bursa americană a crescut cu 99% de pe 15 septembrie 2008 şi până în prezent. În comparaţie, după criza din 1929, indicele Dow Jones a întrecut cotaţia din ziua de 29 octombrie 1929, momentul izbucnirii celui mai dur crah bursier de până atunci, abia la jumătatea anilor ’50, la zece ani de la câştigarea războiului de către Statele Unite.

Viaţa a făcut ca Ben Bernake, un profesor de economie al universităţii americane Princeton, o somitate specializată în studierea Marii Crize din 1929, să fie cel care a condus banca centrală americană în timpul turbulenţelor  ce începeau acum zece ani şi exploadu un an mai tărziu cu falimentul Lehman Brothers, a patra bancă de invesţii de la acea vreme a Statelor Unite.

Lehman Brothers, o bancă înfiinţată în 1850 de trei fraţi evrei  veniţi din zona Bavariei (Henry, Emanuel şi Mayer), era specializată în finanţarea comerţului cu bumbac, ce domina la acea vreme economia din sudul Statelor Unite. La începutul anilor 1900, Lehman începe să ofere servicii ce urmau a fi definite mai tărziu drept investment banking şi ajută la finanţarea unor industrii ce aveau să facă din America cea mai mare superputere a lumii peste jumătate de secol.

În 1969, se angajează la Lehman Brothers pe post de trader cel care avea să devină ultimul CEO al băncii fondate înainte de Războiul Civil American. Dick Fuld, poreclit Gorila, a făcut din Lehman una dintre cele mai puternice bănci de investiţii ale Americii, angrenându-se în multe pariuri riscante care încludeau şi expuneri pe piaţa imobiliară. Mai mult, Lehman depindea enorm de finanţarea pe termen scurt, de tip repo, iar atunci când au apărut primii nori, investitorii au început să pună la îndoială calitatea portofoliului Lehman, evaluat în mai 2007, la patru luni înainte de faliment, la 650 miliarde dolari, şi să îşi retragă finanţarea.

Lehman avea nevoie imensă de capital, pentru că acele contracte repo nu mai erau înnointe. Practic, deşi nu era o bancă comercială, Lehman suferea de acelaşi fenomen de run on deposits (atunci când deponenţii fug să îşi scoată banii din bancă, lăsând banca fără capital), în cazul acestuia fiind vorba de un run on repo, scrie Ziarul Financiar.

Dacă banca nu mai avea capital pentru a se refinanţa, trebuia să vândă din active pentru a îşi respecta obligaţiile, însă volumul era aşa de mare şi timpul atât de scurt încât preţul la care putea vinde ar fi fost prea mic şi dintr-o problemă de lichidatate se ajungea imediat la una de solvabilitate.

Pentru a nu intra în faliment, Lehman a luat legătură cu Fed-ul , banca centrală americană, care a încercat toate posibilităţiile să o salveze.

Dacă Bear Sterns, cumpărată de JP Morgan în martie 2008, era prea interconectaă ca să cadă, Lehman nu era doar interconecată, ci era şi prea mare ca să cadă. Cu toate acestea, deşi poate pare greu de crezut acum, din lumina lucrurilor ce au urmat după 15 septembrie 2008,  erau oameni atunci ce criticau puternic ideea de salvare a unor astfel de instituţii, punând la îndoială efectele de contagiune ce ar putea apărea şi aruncând poveşe despre puterea pieţei de a purifica scena economică, negând orice nuanţă ce ţinea de conjunctura situaţiei date.

Printre cei cu care s-a negociat salvarea Lehman au fost Korea Development Bank, chinezii de la CITIC Securities, Met Insurance, HSBC, Bank of America, Barclays, mai multe fonduri suverane şi Warren Buffet. La auzul veştii că înţelegerea cu Korea Development Bank a căzut, acţiunile Lehman s-au prăbuşit cu 50%. Pe ultima sută de metri părea însă că Barclays va prelua Lehman, pe modelul JP Morgan – Bear Stearns. Autorităţiile britanice, cele care îi reglementau pe cei de la Barclays, au oprit însă tranzacţia.

Citeşte continuarea pe Ziarul Financiar

Citeşte şi: Dan Suciu: Creditarea a ajuns la un prag de semnal, dar nu de alertă, pentru ca BNR să o limiteze

Citeşte şi: Tranzacţia care are puterea să schimbe LIDERUL pieţei bancare din România. Negocieri intense pentru achiziţia Bancpost

Citeşte şi: Mugur Isărescu, invitat la Comisia economică a Senatului pentru explicaţii legate de IFN-uri

Citeşte şi: Peste 300 de vehicule marca Land Rover şi Jaguar din România sunt rechemate în service

Citeşte şi: O nouă extragere a loteriei bonurilor fiscale va avea loc în această săptămână

Citeşte şi: Ministerul Economiei a cerut Nuclearelectrica să livreze la buget dividende de 110 milioane de lei