Producătorii europeni de oţel cer măsuri pentru a contracara creşterea exporturilor din China

Producătorii europeni de oţel au făcut apel la oficialii din domeniul comerţului să abordeze problema creşterii exporturilor de oţel din China, care a dus preţurile europene sub costul de producţie.

Producătorii şi principalul organism comercial european au declarat pentru Financial Times că este necesar un sistem nou şi cuprinzător de tarife pentru a aborda efectele de denaturare a pieţei generate de supracapacitatea globală şi pentru a proteja producătorii interni afectaţi de cererea slabă şi de costurile ridicate ale energiei.

China, cel mai mare producător mondial de oţel, ar trebui să exporte peste 100 de milioane de tone de metal în acest an, mai mult decât în orice alt an începând cu 2016. Creşterea a provocat deja tensiuni comerciale şi a determinat mai multe ţări să introducă tarife la importuri.

Exporturile directe ale Chinei către Europa sunt reduse de la introducerea măsurilor de salvgardare pentru anumite produse din oţel în 2018, dar industria a declarat că suferă efectele în lanţ ale importurilor mai mari din alte părţi.

Volumul exporturilor din China a fost „uriaş”, a declarat Genuino Christino, director financiar la ArcelorMittal, cel mai mare producător din Europa. Acesta a afirmat că industria „s-a întors la criza care a fost provocată de exporturile mari din China în 2015 şi 2016”.

Potopul de „exporturi de oţel chinezesc subvenţionat, la preţuri inferioare costurilor” ameninţă sustenabilitatea industriei siderurgice europene şi transformarea sa cu emisii reduse de carbon, a declarat producătorul german de oţel Salzgitter.

Russell Codling, director de marketing şi dezvoltare a afacerilor în Regatul Unit pentru compania indiană Tata Steel, a declarat că actualele condiţii de piaţă reprezintă o „problemă uriaşă” pentru industrie, în special cu „o cerere scăzută”.

„Comisia [Europeană] trebuie să ia măsuri îndrăzneţe, cum ar fi o schemă de tarifare pentru a aborda cauzele profunde ale problemei, care sunt capacităţile excedentare uriaşe din China şi din alte ţări”, a declarat Salzgitter.

Autorităţile de reglementare ar trebui să introducă o măsură mai „globală, asemănătoare tarifelor”, pentru a ajuta producătorii europeni, care suferă efectele în lanţ ale vânzărilor chineze pe alte pieţe, a declarat Axel Eggert, directorul general al Eurofer, organismul comercial.

Garanţiile existente în Europa şi-au pierdut eficienţa şi nu au putut absorbi volumul importurilor, a adăugat el.

„Preţurile de export chinezeşti sunt astăzi sub costurile de producţie”, a declarat Eggert.
Mai multe ţări au luat deja măsuri pentru a soluţiona problemele de pe piaţă, inclusiv Canada. În iulie, SUA au anunţat o taxă de 25 % pentru orice oţel provenit din Mexic care nu a fost topit şi turnat în America de Nord. Săptămâna trecută, India a declarat că se află în discuţii pentru a face faţă creşterii importurilor de oţel.

Conform Thyssenkrupp Steel, cel mai mare producător din Germania, importurile de produse din oţel plat în UE au crescut cu 30% în primele patru luni ale anului 2020. Această tendinţă, împreună cu cererea slabă şi costurile ridicate ale energiei, „pune o presiune semnificativă” asupra industriei europene, a declarat compania. De asemenea, aceasta pune în pericol investiţiile în tranziţia ecologică a sectorului, a adăugat aceasta.

Piaţa UE este „destul de slabă”, a declarat Bastian Synagowitz, şeful global al cercetării în domeniul oţelului la Deutsche Bank, adăugând că „importurile sunt încă în creştere”.

Christino de la Arcelor a declarat că situaţia din Europa este „deosebit de dificilă”, dată fiind combinaţia dintre cererea slabă, costurile ridicate ale energiei şi creşterea importurilor. Acesta a subliniat faptul că continentul obişnuia să fie un exportator net de oţel. „Acum suntem un importator net”, a spus el.

Având în vedere că măsurile de salvgardare existente în Europa urmează să expire peste doi ani, Christino a declarat că este şi mai important ca UE „să pună la punct” mecanismul propus de ajustare la frontieră pentru carbon, care va impozita produsele în funcţie de conţinutul lor de carbon. Taxa ar trebui să fie extinsă pentru a acoperi o gamă mai largă de produse, a declarat compania.

Matthew Watkins, analist principal pentru oţel la CRU Group, a declarat că o provocare suplimentară pentru producătorii de oţel din Europa este creşterea importurilor de produse chinezeşti care conţin oţel, în special vehicule electrice, care „concurează apoi cu industria prelucrătoare europeană - cu alte cuvinte, cu sursa cererii interne europene de oţel”.

UE desfăşoară deja peste 40 de anchete privind exporturile de bunuri chinezeşti de toate tipurile care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenţii. În ceea ce priveşte metalele, există taxe punitive pentru produsele din oţel cu acoperire organică, folia de aluminiu şi radiatoarele, ţevile şi tuburile din fier şi oţel şi elementele de fixare, cum ar fi şuruburile.

Comisia investighează plângerile privind exporturile chineze de tablă, şine de oţel şi fitinguri. Este în curs o anchetă privind oţelul plat laminat la cald din Egipt, India, Japonia şi Vietnam.

Cu toate acestea, un oficial comercial al Comisiei a declarat că nu există niciun interes pentru o luptă cu China pe tema oţelului, în timp ce Bruxelles-ul încearcă să convingă statele membre să aprobe tarifele pentru vehiculele electrice chineze. Acest proces a provocat deja represalii comerciale din partea Beijingului.

Comisia a refuzat să comenteze.