Producătorii şi retailerii au semnat Codul de Bune Practici

Documentul a fost semnat de reprezentanţii Metro Cash&Carry, real - Hypermarket, Cora, Selgros Cash&Carry, Carrefour, Auchan şi Kaufland, din partea retailerilor, şi reprezentanţii Romalimenta, Asociaţia Română a Cărnii, Asociaţia Patronală din Industria Laptelui, Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, Rompan, Patronatul Român al Cărnii de Porc şi Uniunea Naţională a Crescătorilor de Păsări, din partea patronatelor din industria alimentară.

După intrarea în vigoare, Codul va fi respectat de semnatari, precum şi de orice alt furnizor sau comerciant, "care declară expres că înţelege să îşi însuşească principiile lui printr-o prevedere expresă în preambulul contractului", se precizează în document.

Unul dintre cele mai dezbătute puncte ale Codului se referă la preţul de vânzare, care este negociabil în funcţie de avantajele acordate comerciantului (discount, bonus) şi de costurile generate de serviciile prestate de comerciant şi facturate furnizorului.

"În aceste condiţii, negocierea preţurilor între furnizori şi comercianţi va permite practicarea unor preţuri diferite de la caz la caz şi va asigura un mediu concurenţial sănătos", se precizează în Codul de Bune Practici.

Referitor la taxele plătite de producători către retaileri, Ghidul prevede că furnizorii nu pot fi obligaţi de comercianţi să contribuie la costurile de marketing, de deschidere sau de reamenajare a magazinelor. În plus, neacceptarea acestor servicii nu poate fi luată în calcul drept clauză de încetare a colaborării între cele două parţi.

"Serviciile oferite de comercianţi vor trebui comunicate furnizorilor înainte de efectuarea acestora, motiv pentru care se recomandă ca în contractele comerciale să se stipuleze clauze privitoare la condiţiile manifestării acordului expres sau tacit al furnizorului", se mai stipulează în Cod.

Potrivit Ghidului, comerciantul trebuie să anunţe în prealabil delistarea unui produs al furnizorului, astfel încât acesta să poată să îşi reconsidere strategia comercială, în cazul în care este dependent de livrările către comerciantul respectiv.

Totodată, retailerii nu au voie să le impună furnizorilor să nu vândă şi altor comercianţi la un preţ mai mic decât cel la care vinde şi respectivului comerciant. În aceeaşi ordine de idei şi furnizorului îi este interzis să condiţioneze comerciantul să păstreze un anumit preţ de raft.

Producătorii şi retailerii s-au înţeles ca magazinele să plătească penalităţi pentru întârzierile la plata furnizorilor, similare cu penalităţile plătite de furnizori, în situaţii precum întârzierea la livrarea mărfii.

Documentul mai recomandă ca termenele de plată să nu depăşească 30 de zile pentru produsele agroalimentare, iar în contractul comercial să nu fie impuse cantităţi minime de comandă.

Producătorii şi reprezentanţii marilor reţele de magazine au avut mai multe întâlniri pe tema elaborării Codului de Bune Practici, negocieri care s-au încheiat la sfârşitul lunii iunie.

Documentul a fost solicitat de furnizorii din industria alimentară care i-au acuzat pe retaileri că aplică taxe care duc la creşterea preţurilor şi le scad profitabilitatea, iar dezvoltarea excesivă a marilor lanţuri de magazine duce la dobândirea monopolului în comeţ şi falimentarea magazinelor de cartier.

Totodată, extinderea lanţurilor de supermarketuri şi hipermarketuri conferă acestora o putere excesivă în negocierile cu furnizorii, cărora le impun clauze contractuale dezavantajoase, au mai susţinut producătorii.