Articol sustinut de Ejobs  Raluca Dumitra, eJobs: „Românii n-au fost nicicând mai curajoşi - 2 din 5 şi-ar da demisia fără o altă ofertă pe masă”

Dacă acum doi ani vorbeam de disponibilizări şi business-uri închise, în prezent, pare că oferta de locuri de muncă e la un nivel istoric. Peste 170.000 de joburi noi au fost scoase la bătaie doar în acest an pe eJobs.ro. E mai uşor să te angajezi acum? Sunt companiile mai flexibile? Oferă salarii mai mari? Cum rămâne cu flexibilitatea? Dar cu întoarcerea la birou? Pentru a afla răspunsurile la toate aceste întrebări, am stat de vorbă cu Raluca Dumitra, Head of Marketing la eJobs România, cea mai mare platformă de recrutare din ţară.

 

 

Ne aflăm din nou într-un punct de efervescenţă maximă pe piaţa muncii. Vorbim din nou de o piaţă a candidaţilor, ei sunt cei care fac regulile jocului în acest moment şi vedem că au tot mai mult curaj să facă schimbări profesionale pentru că ştiu că au de unde alege. Doar în acest an, la noi în platformă, am avut peste 170.000 de joburi noi, cu 53% mai multe ca anul trecut, cu 73% mai multe faţă de 2020 şi la acelaşi nivel cu 2019, ultimul an de normalitate pe piaţa muncii. Acest lucru îi face pe candidaţi mult mai mobili şi mai dispuşi la schimbări. Doar 15% dintre români nu şi-ar schimba jobul în acest moment, arată datele celui mai recent sondaj eJobs. E un procent enorm. Un salariu mai mare rămâne principalul factor care îi determină pe 52% din români să-şi schimbe jobul. Al doilea motiv pentru care ar face o schimbare profesională e nevoia de mai multă flexibilitate, însă la o diferenţă foarte mare - doar pentru 15% dintre angajaţi primează acest factor. Celelalte criterii, stabilitate, mediu de lucru sau relaţia cu managerul, contează şi mai puţin, fiecare având sub 10%. Însă dovada supremă de curaj e faptul că doar 59% dintre români au nevoie în acest moment de o ofertă concretă de job înainte să-şi dea demisia. Pe ceilalţi, adică pe 41%, lipsa unui alt job nu-i va da înapoi dacă sunt hotărâţi să demisioneze pentru că au încredere că-şi vor găsi job şi ştiu că oferta de locuri de muncă e generoasă în acest moment.

 

 

În acest moment, într-adevăr, emoţia dominantă e curajul. Spre deosebire de ultimii ani, când, deşi n-a dispărut, a fost greu să-l activăm şi să-l lăsăm să ne conducă, acum avem curaj din plin. Orice schimbare de job vine la pachet cu o sumedenie de emoţii, chiar şi atunci când eşti sigur că ai făcut alegerea bună. E firesc să fie aşa. Ce încercăm noi să le spunem candidaţilor e că, uneori, e nevoie doar să se canalizeze pe acest curaj, ţinând cont şi de celelalte emoţii mai puţin plăcute, dar nelăsându-le să îi domine. Până la urmă, într-un moment în care oferta de joburi e atât de generoasă, e suficient ca ei să-şi aducă doar curajul la interviu, de restul, adică de ajutor cu scrierea CV-ului, de sfaturi de carieră şi de interviurile online, ne ocupăm noi. Avem inclusiv un instrument, Salario, care le spune ce salariu să ceară, bazându-se pe informaţiile adunate în timp real din piaţă, de la oameni care chiar fac acele joburi.

 

 

Dacă până în 2021 The Great Resignation părea departe de România, începând cu acest an am văzut că nu mai e chiar aşa. Ok, nu putem vorbi încă de un fenomen la noi, aşa cum am văzut în State sau în Europa de Vest, însă e clar că e cel mai bun moment să-ţi cauţi job în România acum. Drept urmare, candidaţii nu mai cântăresc atât de mult o demisie, ci merg cu valul. Pentru 2 din 5 români nu mai e înfricoşător să-şi dea demisia chiar dacă n-au altă ofertă pe masă fiindcă ştiu că vor găsi alt job. 19% sunt deschişi să-şi dea demisia şi fără un plan de rezervă, deşi nu le stă în fire acest lucru, dacă văd că sunt suficiente joburi în piaţă. 10% spun că niciodată n-au avut planuri de rezervă, dar lucrurile s-au aşezat mereu în favoarea lor, iar 12% recunosc că mai degrabă ar sta o perioadă pe bară decât să rămână la un loc de muncă ce îi nemulţumeşte. E adevărat că 59% nu sunt deloc dispuşi să îşi dea demisia fără să aibă altă ofertă, însă cred că primele procente sunt cele care ar trebui să le dea real de gândit angajatorilor.

 

 

Câştigătoare vor ieşi companiile care vor ţine în continuare aproape de angajaţi şi care îi vor asculta. Trebuie să le luăm pulsul cât mai des, să-i ascultăm activ, să înţelegem de ce au nevoie şi să vedem ce soluţii găsim pentru a răspunde acestor nevoi. Pentru asta ar trebui ca feedback-ul să se dea şi să se ceară instantaneu, să nu mai aşteptăm evaluările pentru că între o evaluare şi alta s-ar putea ca un alt angajator să vină cu o ofertă mai bună. Dacă ne spun că nu vor la birou, de exemplu, pentru că tot e un subiect fierbinte, să găsim o variantă prin care le oferim posibilitatea să lucreze în continuare şi de acasă. Au făcut-o atâta timp, sigur o mai pot face. E important să nu uităm că, în esenţă, înainte de a fi angajaţi sau colegi, manageri sau subordonaţi, în echipe avem oameni. Iar ei sunt conduşi de emoţii. Ţine de noi, ca manageri sau oameni de HR, să reuşim să îi facem să ne împărtăşească aceste emoţii, să le accepte pe toate, bune sau rele, ca parte din ei şi, împreună cu noi, să-i ajutăm să şi le transforme în curaj. Pentru că indiferent dacă vorbim de actualii sau viitorii angajaţi, curajul e cel de care avem nevoie în echipe, singurul care ne poate ajuta să facem performanţă şi cel care nu trebuie să ne lipsească în viaţa de zi cu zi la job. În momentul în care reuşim să insuflăm acest curaj şi echipei, abia atunci putem să spunem că ne-am atins obiectivele.

 

 

Sunt în continuare multe temeri în rândul lor, chiar dacă vorbim şi de mult curaj. Avem pe de o parte teama de discriminare care persistă, cea mai mare problemă la noi fiind discriminarea pe bază de vârstă. Ambele extreme, şi candidaţii tineri, şi cei trecuţi de 45 de ani, se tem că vârsta e un impediment pentru ei atunci când aplică, fie pentru că au fie prea puţină experienţă, fie prea multă. Există în continuare frica de instabilitate, după mai bine de doi ani extrem de incerţi, cu multe disponibilizări şi închideri de business-uri, ceea ce face ca mulţi candidaţi să caute angajatori stabili. Însă ce mi se pare cu adevărat inspiraţional e că, în acest moment cel puţin, vedem mulţi candidaţi care au curajul într-adevăr să-şi transforme aceste frici în criterii eliminatorii pentru un viitor job şi să nu accepte mai puţin decât merită.