Raport BNR: România trebuie să înceapă corecţia macroeconomică de anul viitor

Această corecţie trebuie să fie graduală, pe cativa ani. O viteză excesivă de corectie ar reintroduce economia în recesiune. Nici un deficit de 7% din PIB în 2021 nu va fi însă uşor de atins, mai ales dacă deficitul final în 2020 va depăşi 9,5% din PIB. În 2024 deficitul bugetar ar trebui să fie adus sub 3% din PIB pentru a crea premise necesare de accedere în Mecanismul Cursurilor de Schimb2/MCS2. Teza că este posibilă intrarea în Uniunea Bancară (UB) înainte de intrarea în MCS2 nu este convingătoare.

Pentru finanţarea deficitelor este nevoie de un program credibil de corecţie pe termen mediu (3-4 ani), cu sprijin masiv din partea fondurilor europene. În acest scop, este nevoie de un program de rezilienţă şi redresare al Romaniei care să se concretizeze în proiecte care pot fi lesne finanţate din resurse europene.

Corecţia macroeconomică (reducerea deficitului bugetar) trebuie să aibă în vedere atât restructurare de cheltuieli cât şi venituri fiscale/bugetare în creştere. Regimul fiscal trebuie să fie transparent şi echitabil, toţi cetăţenii şi firmele să plătească şi să se elimine portiţele care fac regimul fiscal inechitabil. Autorităţile să nu mai tolereze evaziunea fiscală, ca şi optimizările fiscale incorecte şi rentele necuvenite.

Consolidarea bugetară (deci nu numai fiscală, deoarece priveşte şi creştere de venituri) ar crea premise pentru intrarea în MCS2 (ERM2), ca anticameră la zona euro.

Bugetul public, mai spun analiştii, trebuie să asigure bunuri publice esenţiale pentru economie: sănătate publică, educaţie publică, combaterea schimbării de climă ca ameninţare existenţială, infrastructura de bază (drumuri, cale ferată, amenajarea teritoriului). Starea sistemului de sănătate publică cere nu numai reforme profunde, ci şi resurse suplimentare; şi pentru educaţie este valabilă observaţia.

O ţintă majoră sunt asigurarea de venituri fiscale anuale de 30% din PIB în 3-4 ani, prin eliminarea portiţelor de eludare a fiscului, prin mărirea bazei de impozitare, prin colectare mai bună (digitalizarea ANAF). Cu alte venituri proprii, pe lângă cele fiscale, resursele proprii ale bugetului public ar putea ajunge la peste 32-33% din PIB în câţiva ani. Cu bani europeni resursele bugetului public ar putea ajunge la 35-36% din PIB.