„Nu mai avem timp să o facem, durează doi ani reglementarea. Problema e urgentă”, spune Cable. Soluţia a venit cinci zile mai târziu. Banca Angliei, echivalentul Băncii Naţionale a României, va cumpăra obligaţiuni pe care le vor emite firmele mici şi mijlocii.
Deci va finanţa direct companiile britanice. Guvernul britanic, dominat de conservatori, pur şi simplu nu mai are încredere în capacitatea şi voinţa băncilor comerciale private de a împrumuta firmele ca să creeze locuri de muncă şi şi-a pus problema: ce facem? Înfiinţăm o bancă nouă – durează prea mult. Dar avem o bancă -Banca Angliei. Să finanţeze atunci întreprinzătorii. Scurt.
Anglia nu (mai) are industria Germaniei, dar are City-ul londonez, deci se presupune că măcar bani are. Chiar are?
Pricepe cineva cât de serios este tot ce se întâmplă în Occident dacă regulile din orice manual de economie de piaţă sunt aruncate în aer din 2008 încoace, de când statele au intervenit cu sutele de miliarde de euro pentru salvarea băncilor şi acum, culmea, sunt pregătite să o facă din nou?
Că de acum încolo problema se pune cine cu ce are pe acasă supravieţuieşte că nimeni nu mai riscă să investească? Ce faci cu 20 de milioane de euro investiţii străine în august, aşa cum au fost anunţate ieri?
Citeşte continuarea opiniei lui Sorin Pâslaru pe www.zf.ro