RETROSPECTIVĂ 2018. Cele trei crize bursiere internaţionale ale anului (sau corecţia euforiei)

Nasdaq, indice asociat în special cu companiile din tehnologie, a scăzut cu 20% de la maxim, intrând în ceea ce se cheamă „bear market”, o piaţă caracterizată de stagnare, minusuri şi prudenţă. Dow Jones Industrial Average a suferit cea mai mare depreciere săptămânală din 2008, de 6,8%, iar S&P 500 a scăzut cu 7%.

Aceste scăderi recente se adaugă celor trei prăbuşiri importante ale burselor internaţionale din acest an, din februarie, martie şi octombrie.

Cum s-a ajuns aici şi care este semnificaţia?

Undeva la un moment dat, în luna august a anului 2018, sute de foşti angajaţi ai Lehman Brothers au decis să se întâlnească la Londra pentru a marca 10 ani de la căderea băncii, în septembrie 2008, punct care marchează, practic, declanşarea crizei economice mondiale care ne-a afectat şi care, în anumite domenii, pare a ne mai influenţa încă.

Prăbuşirea Lehman Brothers a fost cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite şi a afectat întreg sistemul bancar mondial. Criza a afectat lumea întreagă: oficiali ai Băncii Angliei estimau în 2010 că economia mondială a pierdut între 60.000 şi 200.000 de miliarde de dolari, iar analişti de la Banca Mondială apreciau că 35 de milioane de oameni au sărăcit. În punctul de maxim al crizei şi elanurile antreprenoriale ale românilor scăzuseră îngrijorător, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puţin de jumătate faţă de 1993, când număram 393.000 de întreprinzători.

Cercetătorii spun că marea criză economică din anii '30 a dus la apariţia managementului ca ştiinţă şi profesie şi a dus la crearea unor departamente astăzi indispensabile unei companii - marketing, relaţii publice, publicitate.

"Clientul", ca noţiune şi obiect de studiu a apărut tot atunci, alături de noi produse, precum nylonul şi noi modalităţi de comerţ, cum ar fi cel prin poştă. În schimb criza care a început în 2008 nu a avut efecte benefice în plan economic, iar analiştii au vorbit mult timp de o criză irosită, pentru că nu s-a schimbat nimic la nivel fundamental, deşi la un moment dat s-a tot spus despre capitalism că nu va mai fi ce a fost.

Dar în plan social criza a dus la ascensiunea ideilor naţionaliste şi a liderilor extremişti, la supraevaluarea importanţei statului în economie, la accentuarea decalajului dintre bogaţi şi săraci, la pierderea unor segmente majore din clasa de mijloc mondială, la o reducere a comerţului mondial şi la o scădere a influenţei globalizării.

Rezultatul acestor modificări l-am văzut cel mai recent pe străzile Parisului, unde oamenii şi-au exprimat nemulţumirile, pornind de la concretul preţ al benzinei, dar ajungând la solicitări privind admiterea în învăţământul superior, costul ridicat al vieţii sau îndepărtarea politicienilor şi a Guvernului de problemele celor ce i-au ales.

În acest context, 2018 a consemnat o creştere majoră a casandrelor care prevestesc o nouă criză mondială, la orice strănut al buselor sau la un pic de febră pe piaţa valutară. Iar în 2018 bursele au strănutat de trei ori, au fost trei perioade cu căderi ale burselor de mai mult de 3% într-o zi, în februarie, în martie şi octombrie.

Bursa americană a traversat o perioadă de creştere majoră, stabilind record după record: noiembrie 2016 – depăşeşte pentru prima dată 19.000 de puncte, ianuarie 2017 peste 20.000 de puncte, august 2017 – peste 22.000 de puncte, 4 ianuarie 2018 – peste 25.000 de puncte, 16 ianuarie 2018 – peste 26.000 de puncte. Indiferent cât de încurajatoare ar fi fost rezultatele politicilor economice ale preşedintelui Trump, o creştere de 40 de procente înseamnă nu o evoluţie, ci o aruncare cu praştia, o încălzire pe undeva nejustificată. Peste euforiile momentului trebuiesc adăugate rezultatele companiilor din zona tehnologiei, unde au apărut nenumăraţii inorogi, companii cu o valoare de piaţă de peste un miliard de dolari, cu creşteri accentuate ale valorii sau ale cotaţiilor bursiere, deşi rezultatele economice ale celor mai multe ar fi îndemnat mai degrabă la prudenţă.

S-a dovedit că în februarie a fost de fapt un prim duş rece de care lumea avea nevoie, un soi de corecţie a euforiilor.

După strănutul din martie, croit pe aceleaşi calapoade, bursele s-au liniştit peste vară, îndeajuns pentru ca la începutul lui octombrie 2018 Dow Jones să marcheze un alt maxim al tuturor timpurilor, aproape 27.000 de puncte.

Pe urmă piaţa a căzut. Preşedintele Trump i-a făcut nebuni pe cei de la Fed, nu înainte de a sublinia că piaţa suferă o corecţie. 

Citeşte continuarea în pagina 2