RETROSPECTIVĂ 2018: Cercetarea, cenuşăreasa rapoartelor oficiale/ A ajuns sub nivelul din 2008, aproape de momentul intrării în UE

Şi nici nu poate fi altfel, în condiţiile în care cercetarea românească a ajuns sub nivelul din 2008, aproape de momentul intrării în UE şi la o şesime din obiectivul UE pentru 2020. Anul trecut ne-am situat pe penultima poziţie între statele membre UE ca pondere în PIB a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, cu doar 0,5% din PIB, la un sfert faţă de media UE (2,07% din PIB) şi departe de cei 3% din PIB stabiliţi pentru 2020.

România este singura ţară din est care a înregistrat o scădere a numărului de cercetători, în ultimii zece ani, cu un minus de 24%. Pentru comparaţie, în Ungaria numărul cercetătorilor a crescut cu 59%. Analiştii mai spun că avem cea mai mare pondere de cercetători în sectorul public din Europa, de trei ori mai mulţi decît media continentului, ceea ce înseamnă pur şi simplu birocraţie, dar şi o cercetare în sectorul privat cât se poate de anemică.

Regăsim în situaţiile enumarate mai sus o anume prioritizare (termenul poate fi şi eufemistic) a cheltuielilor. Guvernul şi partidul care îl susţine par a şti ce trebuie să facă, doar că nu fac. Pe de altă parte, pe plan internaţional există un interes tot mai mare al statelor pentru susţinerea inovaţiei şi cercetării - Rusia, Franţa şi Marea Britanie au investit sume considerabile în clustere tehnologice menite să mai ştirbească din laurii Silicon Valley. Lipsită de capabilităţile financiare ale statelor pomenite, România ar putea miza pe clustere regionale, care să ajungă la un grad de maturitate. Afaceri de bună calitate, în care statul român să aibă implicare doar în finanţare, nu şi în management. Clujul şi Bucureştiul apar în listele de clustere tehnologice în măsură să atragă investitori, bani şi talente, dar şi Budapesta, KIevul, Praga, Brno, Sofia, Cracovia (are 50.000 de specialişti IT) sau Vilnius se află în aceeaşi cursă, cu bani mai mulţi ăi cu mai multă preocupare din partea autorităţilor.

În noiembrie Ministerul Cercetării şi Inovării pierdea din buget 228,9 milioane de lei, alături de Educaţie, Cultură, Comunicaţii şi Societăţii Informaţionale, Comerţ şi Antreprenoriat. Dacă ignorăm Finanţele şi Agricultura, nu putem să nu remarcăm faptul că ministerele enumerate mai sus au, toate, legături mai mult sau mai puţin subtile între ele, dar şi cu antreprenoriatul, iniţiativa privată, ştiinţa de carte, dezvoltarea talentelor şi a infrastructurii. Lăsând toate aceste domenii fără bani, sau aşezând în fruntea lor persoane care nu ştiu a dezvolta, a impulsiona şi a extrage antreprenoriat, iniţiativă privată, ştiinţă de carte, dezvoltare de talente şi a infrastructură, să nu ne mirăm de statistici şi rezultate.

La deschiderea anului universitar, preşedintele Klaus Iohannis, remarca că Guvernul face paşi înapoi în ceea ce priveşte cercetarea şi inovarea, iar legislaţia în domeniul educaţiei este instabilă şi lipsită de direcţie.

Paşi înainte ar însemna că România ar trebui să aloce pentru cercetare şi inovare de 12 ori mai mult pentru a atinge ţinta anului 2020, de opt ori mai mult pentru a ajunge la media UE şi de 4 ori mai mult pentru a ajunge la nivelul Poloniei.