RETROSPECTIVĂ 2018: Statul a fost cel mai LACOM acţionar al companiilor din energie

Concret, putem rezuma lucrurile cam aşa: până pe 18 decembrie statul, deşi nu a excelat în grija faţă de companiile la care este acţionar, a avut grijă să îşi completeze veniturile la buget, solicitând companiilor din energie dividende suplimentare consistente.

După 18 decembrie, statul pare că vrea să ia nu numai lâna de pe oaie, ci pielea cu totul, pentru că a impus companiilor, prin ordonanţa menţionată, o taxă de 2% din afaceri şi cedarea unei trimi din rezervele acumulate, asta după ce oricum plătesc dividendele suplimentare.

Suma totală pe care Ministerul Finanţelor a cerut-o de la marile companii la care statul este acţionar, prin dividende, este de 2.361 miliarde lei, conform notei de fundamentare a celei mai recente rectificări a bugetului de stat. Veniturile din dividende sau vărsăminte cuvenite bugetului de stat au fost reestimate cu un plus de 1.912 miliarde lei, ca urmare a centralizării sumelor repartizate de către operatorii economici cu capital integral sau majoritar de stat din profitul exerciţiului financiar al anului 2017 conform Ordonanţei Guvernului nr.64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, din distribuirea/redistribuirea sumelor înregistrate la “rezultatul reportat” şi “alte rezerve’’ conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.29/2017 pentru înfiinţarea Centrului Naţional de Management al Apei Grele, preciza documentul.

550 de milioane de lei de la Hidroelectrica, 716 milioane de lei de la Romgaz, 238 de milioane de lei de la Nuclearelectrica, bani de la Transgaz şi Transelectrica au mers la buget, pentru a asigura plata salariilor bugetarilor.

Fundamental, comportamentul este corect, fiind principiul de bază al capitalismului: compania produce profit, acesta este repartizat acţionarilor.

Problema este că orice acţionar responsabil din lumea aceasta priveşte, înainte de a cere, de a vota distribuirea dividendelor, planurile de afaceri şi de investiţii ale companiilor, ia în calcul dezvoltarea acestora, pentru simplul motiv că va vrea dividende nu numai într-un an sau doi, ci mult mai mulţi.

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, spunea la un moment dat că transferul către buget a dividendelor suplimentare de la companiile de stat nu pune în pericol investiţiile. Teodorovici a spus că nu este normal ca unele sume de bani să fie blocate într-un cont bancar şi să nu fie folosite. „Am auzit şi această speculaţie. Trebuie să înţelegem clar că statul e principalul acţionar al acestei companii. Nu a fost afectată printr-o astfel de abordare nicio investiţie astăzi în derulare la companiile unde statul este partener. Mai mult, este o decizie a acţionarului de a face astfel de transfer al dividendelor către buget în loc să fie ţinute aceste sume în depozite bancare cu dobânzi foarte mici. Uitaţi-vă de când este constituit fiecare depozit bancar, adică banii statului care nu sunt investiţi de acele companii sunt ţinuţi în depozite la bănci, pe dobânzi foarte mici. Întrebarea este: este cea mai corectă cale?”, a declarat Teodorovici. Ministrul a adăugat că investiţiile nu sunt afectate. „Nimeni nu opreşte o companie a statului să facă investiţii, să ştiţi. Nimeni nu-şi permite să oprească o investiţie în derulare, pentru că pentru acea investiţie unde ai un contract semnat şi neasigurând fondurile necesare, constructorul respectiv îţi poate face o solicitare de penalizări şi nu cred că nimeni din această ţară nu-şi poate permite să plătească statul din banii populaţiei aceste penalităţi. Aceasta este o poveste care, din păcate, se tot spune”.

Întrebat de ce a cerut statul român mai multe sume din dividende, Teodorovici a spus: „Aş putea să vă răspund tot printr-o întrebare. Dacă există faţă de aceste sume pe care statul le-a solicitat diferenţe în depozite bancare la bănci? Şi dacă da, înseamnă că este o eroare de management la acele companii, nu la stat (...) De ce să lăsăm acolo aceste sume? Este o decizie a statului, perfect legală, sunt sume care nu trebuie să fie ţinute în depozite bancare şi care trebuie investite. Nu se investesc....”.

La prezentarea rezultatelor companiei, directorul general al Romgaz Adrian Volintiru a declarat dacă AGA va aproba distribuirea dividendului de 1,86 lei pe acţiune, aşa cum a solicitat Ministerul Energiei, Romgaz se va conforma, iar în măsura în care va identifica oportunităţi de investiţii va apela la alte surse financiare. „Nu ne prisoseau banii de dividende suplimentare, dar este o abordare legală şi o necesitate. Statul deţine 70% din acţiunile Romgaz, este normal să contribuim la efortul naţional, mai ales că suntem într-o zonă de profitabilitate”, a spus Volintiru.

Oficialii companiei spun că au luat în calcul şi pentru 2019 continuarea politicii statului de a maximiza sumele încasate de la companiile la care este acţionar.

Acum, companiile din energie vor trebui să ia în calcul şi plaţile taxei de 2% din cifra de afaceri şi a 30% din rezerve. Analiştii spun că Hidroelectrica şi Nuclearelectrica vor avea de suportat cele mai dure efecte ca urmare a aplicării prevederilor ordonanţei. Cele două companii, cei mai ieftini producători de energie din România, vor fi obligate, spune o analiză a Ziarului Financiar, să vândă din nou energie la preţuri reglementate pentru populaţie, anii anteriori arătând că de cele mai multe ori aceste vânzări se făceau la preţuri foarte apropiate de costuri, uneori chiar sub costuri.

Nu este clar în acest moment cât din producţia celor două companii va fi din nou vândută la preţuri stabilite de stat, surse din companii spunând că acum se evaluează totul. Cert este că singura modalitate de a menţine facturile blocate este prin controlul preţului energiei, ori în România 90% din producţia de energie e în mâinile statului.

Toate acestea pun sub semnul întrebării proiecte precum reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, prelungirea perioadei de funcţionare a Unităţii 1 sau investiţii în hidrocentrale. Să nu uităm nici faptul că România este pe ultimul loc la nivelul UE în ceea ce priveşte calitatea serviciului de distribuţie a energiei, din cauza celei mai ridicate durate a întreruperilor neplanificate în alimentarea cu electricitate a consumatorilor.

Iar posibilitatea ca o companie românească de energie aflată în roprietatea statului să devină în jucător important în regiune măcar, aşa cum au cehii sau polonezii, rămâne la capitolul gândire deziderativă - wishful thinking.