Rezerva Federală americană a majorat dobânda. Cum a mutat BCE

Fed a declarat război inflaţiei. Şi alte bănci centrale mari au pornit la luptă, însă Banca Centrală Europeană refuză să acţioneze, preferând să aştepte prudentă, deşi şi în zona euro creşterile de preţuri au accelerat la niveluri record.

Să fie economia zonei euro chiar atât de fragilă? Să fie şocurile economice ale războiului din Ucraina atât de înspăimântătoare încât sunt de preferat scumpirile? Creşterile de dobânzi înseamnă finanţare şi creditare mai scumpe, ceea ce frânează revenirea economică. Va fi forţată în cele din urmă BCE să majoreze şi ea dobânzile? Când o va face? De reacţia BCE la inflaţie, adică de ceea ce va face cu dobânzile din zona euro, depinde traiectoria euro, moneda în care ţările din Europa de Est exportă cel mai mult. O monedă locală slabă îi avantajează pe exportatori. De asemenea, de dobânzile BCE depind costurile de finanţare ale statelor din zona euro, dar şi ale celor din UE care nu fac parte din uniunea monetară deoarece investitorii tind să aleagă obligaţiunile care oferă profituri mari cu cele mai reduse riscuri.

Consiliul de politică monetară al BCE s-a reunit săptămâna trecută pentru şedinţa lunară, iar preşedinta instituţiei, Christine Lagarde, a recunoscut că războiul din Ucraina împinge tot mai în sus inflaţia şi loveşte economia zonei euro mai dur decât pe altele. Totuşi, BCE a rămas cu strategia anunţată la nivelul opririi treptate a programului de stimulare a creşterii economice, deşi Fed şi alte bănci centrale mari şi mici au trecut la acţiune majorând dobânzile.

Unii investitori se aşteptau ca banca centrală a zonei euro să meargă mai departe şi să grăbească achiziţiile de active prin care ţine jos costurile de finanţare din zona euro.

O retragere accelerată ar însemna că BCE va putea creşte dobânzile mai devreme.

Când Lagarde şi echipa ei au anunţat că nu se abat de la planurile anterioare, în sensul că BCE nu înăspreşte politica monetară şi va continua achiziţiile de obligaţiuni până cândva în trimestrul trei, euro s-a depreciat faţă de dolar la cel mai scăzut nivel din mai 2020. Euro slab este de folos exportatorilor din zona euro deoarece le face mărfurile mai ieftine pe pieţele internaţionale dacă acestea sunt vândute, spre exemplu, în dolari.

Din comentariile lui Lagarde, analiştii au înţeles că BCE se teme şi de inflaţie, dar şi de oprirea creşterii economice şi de aceea ei se aşteaptă ca şedinţa din mai a instituţiei să clarifice traseul pe care-l va urma politica monetară şi care sunt aşteptările economice ale experţilor BCE. Analiştii cred că acum s-au redus şansele ca dobânzile din zona euro să fie majorate în iulie, scrie Financial Times.

Katharine Neiss, economistă şef la PGIM Fixed Income, crede totuşi că „uşa este larg deschisă pentru creşterea dobânzilor cândva anul aceasta, iar la BCE dezbaterile au trecut de la când să fie dat startul creşterilor la când să fie oprite“. Pieţele iau în calcul că până la finalul anului dobânda BCE pentru depozite va fi împinsă peste zero şi la 1,5% până la sfârşitul anului viitor. Însă BCE a făcut clar că nu va majora dobânzile până nu va stopa achiziţiile de active.

Bloomberg scrie că „surse din BCE“ văd un consens în creştere ca dobânzile să fie urcate cu 25 de puncte de bază în trimestrul trei al acestui an, când ar trebui să înceteze şi achiziţiile de obligaţiuni. Tot din surse de la BCE Reuters a aflat că nu este exlusă o majorare în iulie, dar că membrii consiliului de politică monetară nu au căzut de acord asupra riscurilor şi perspectivelor pe termen lung ale inflaţiei. Un economist de top de la ING crede că septembrie ar putea fi luna în care dobânzile BCE decolează.

În alte părţi, doar săptămâna trecută în numai două zile băncile centrale din Coreea de Sud, Canada şi Noua Zeelandă au scumpit creditarea. Iar de la Fed sunt aşteptate opt sau chiar mai multe majorări de dobândă în următorii doi ani, ceea ce face ca banca centrală americană să fie campioana lumii la categoria grea la înăsprire a politicii monetare. Unii oficiali ai băncii insistă pe majorări mai rapide decât cele normale. Analiştii văd creşteri agresive în mai şi iunie, dar şi o probabilitate de 40% ca economia americană să intre în recesiune anul viitor. Băncile centrale est-europene au pornit ofensiva deja de mai bine de jumătate de an.