România, Slovacia, Polonia şi Ungaria, statele UE în care inflaţia e peste 10% la jumătatea anului

Patru ţări din Europa Centrală şi de Est, respectiv România, Slovacia, Polonia şi Ungaria, sunt singurele state membre ale UE unde inflaţia se încăpă­ţânează să rămână la peste 10% la jumătatea anului. La polul opus, în Grecia şi Spania ea a scăzut sub pragul de 2%, conform unei analize făcute de Ziarul Financiar pe baza datelor de la Trading Economics.

În ceea ce priveşte rata medie a inflaţiei la nivelul tuturor ţărilor UE, nivelul este de 6,4% în iunie 2023, iar în zona euro el scade la 5,5%. Astfel, deşi aceasta este o problemă generală în întreaga Europă, ritmul de creştere al preţurilor diferă foarte mult între Vest şi Est. Mai exact, ţări bogate, cu salarii de câteva ori mai mari decât în România, anunţă creşteri de preţuri de o cifră.

Această situaţie nu este una nouă, în regiunea ce cuprinde şi România preţurile au crescut încă de la început mai mult decât în Vest. Totuşi, la fel se întâmpla şi în ţările baltice, iar motivul invocat de specialişti era, în cazul tuturor, proximitatea faţă de războiului ruso-ucrainean. Între timp însă, în Estonia, Lituania şi Letonia inflaţia a ajuns la 8-9%, coborând astfel mult mai repede decât în România şi asta de la un nivel chiar mai ridicat decât în cazul pieţei locale.

În România, în iunie, Institutul Naţional de Statistică a raportat o inflaţie de 10,2%, în declin faţă de 10,6% în mai. Deşi se poate observa o scădere faţă de maxi­mele atinse la finalul anului trecut (circa 16%), viteza cu care coboară acest indicator către care stau îndreptaţi toţi ochii – de la cei ai guverna­torului BNR la cei ai consumatorului final – nu este una prea rapidă.

În ceea ce priveşte consumatorul final, primul lui contact cu inflaţia este la alimente, băuturi şi bunuri de larg consum, piaţă către care românii alocă circa o treime din venituri. În ultimul an, preţurile pentru cele mai multe bunuri de larg consum au crescut cu rate cuprinse între 20 şi 50%, conform informaţiilor din piaţă. Pentru unele produse alimentare, spre exemplu, în ultimii 2-3 ani, preţul aproape că s-a dublat, lucru resimţit din plin de consumatorii ale căror salarii nu au crescut la fel de repede. În acest context, puterea de cumpărare a scăzut, adică oamenii şi-au permis mai puţin decât anterior. La jumătatea anului, inflaţia la alimente în România ajunsese la 17,9%. În aproape toate ţările analizate, acest indicator sare de pragul de 10%, iar în ceea ce priveşte puţinele excepţii, nivelul e apropiat.

Şi chiar dacă inflaţia scade, asta nu înseamnă că scad şi preţurile, ci doar că acestea cresc mai lent.

„Din noiembrie, preţul la energie a început să coboare, dar acest declin nu a fost corelat cu altele. Nu m-a anunţat nimeni de vreo ieftinire. Din tot ce cumpărăm noi în volume mari – sticle, dopuri, etichete, furniruri – la nimic nu am văzut scăderi de preţuri“, spune Dan Balaban, cofondatorul producătorului de vin Davino, unul dintre cei mai importanţi actori din industria de profil.

Sticla e un produs energofag, aşa că ea s-a scumpit odată ce preţul energiei s-a dus în sus în 2022. Acum, că el a coborât la mai puţin de jumătate faţă de maxime, preţul la sticlă tot nu scade. „Eu am semnalat încă din februarie că există un val de scumpiri nejustificate, iar fenomenul persistă. Preţul la sticlă e mult mai mult decât dublu faţă de 2021. Şi nu scade“, adaugă el.

Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola din Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri şi produse ready meal din România, explică faptul că o bună parte din inflaţie are cauze clare, dar recunoaşte că sunt şi unele companii care şi-au rotunjit câştigurile în această perioadă.

„Criza sanitară a blocat foarte multe activităţi, iar planeta a avut de suferit. Guvernele, ca să ţină economiile în continuare funcţiionale, au venit cu ajutoare, au injectat bani în pieţe. Adam Smith spunea încă de acum câteva sute de ani că dacă arunci cu bani în pieţe, rezultatul va fi inflaţia. Acum, aceasta e principala cauză a inflaţiei record. Miliardele pompate în pandemie se văd astfel.“

În plus, în ceea ce priveşte Europa, un factor suplimentar a fost şi războiul de la graniţa României, care a săltat preţul energiei, iar energia e peste tot când vine vorba de producţie, completează Horoi.

Deşi România şi, în general, ţările din Estul continentului s-au confruntat cu o inflaţie mai mare – circa 16% în cazul pieţei locale în 2022 -, această problemă a afectat de fapt întreaga lume, începând cu Europa Occidentală şi continuând cu SUA. Motivele invocate de jucători pe aceste pieţe au fost aceleaşi ca şi în România.

„Sigur, au fost şi unele companii care pe aceste fonduri au marcat profituri mai mari decât în mod normal. Acum însă, pare că lucrurile se aranjează, pare că încep să apară şi scăderi de preţuri. Dar e o mişcare cu bătaie mai lungă.“

Spre exemplu, dacă preţul grâului scade acum, declinul se va vedea în preţul cărnii sau al ouălelor abia la toamnă. Plus că, grâul reprezintă doar o componentă din preţ.

Feliciu Paraschiv, antreprenorul care deţine lanţul de magazine Paco, unul dintre cei mai mari retaileri independenţi din România, afirmă că apar ieftiniri la anumite produse, dar e vorba de acele bunuri pe care le împinge piaţa acerb de la spate.

„Spre exemplu, la ulei, am pornit de la 12 lei pe litru în ianuarie, am ajuns la 8,4 lei în martie, iar acum preţul s-a stabilizat la 5,5-6 lei pe litru. E vorba de un produs al cărui preţ a fost dat şi de context. Similar e la roşii.“ El face referire la faptul că trebuie să existe o diferenţă mare între cerere şi ofertă pentru ca preţul să o ia în jos. Mai exact, oferta trebuie să fie mult mai mare decât cererea.

„Odată cu Programul Tomata, fermierii au plantat mult – nu a existat un control sau o planificare raportată la cerere – aşa că acum există roşii în exces. Fermierii le dau pe câmp cu 30-40 de lei. La raft preţul a scăzut de la 8 la 2 lei.“

De regulă, vara, scăderi de preţ apar la produsele de sezon, la legume şi fructe, pentru că vin cele româneşti în piaţă şi oferta e mult mai mare decât până atunci. La restul, preţul rămâne în bună parte în picioare, completează Feliciu Paraschiv.

„Dacă raportăm numărul de scumpiri la numărul de ieftiniri, în aceeaşi unitate de timp, primele sunt în continuare mai multe. Da, s-au mai temperat ca număr şi scumpirile, dar în continuare nu înţeleg, dacă energia e ieftină, dacă preţul la carburant a scăzut, dacă euro stă pe loc, de ce mai există?“

Pentru a ţine în frâu scumpirile, Guvernul a anunţat că de la 1 august pâinea, laptele, făina, uleiul, zahărul, fructele şi legumele, mai exact o serie de alimentele de bază, ar urma să se ieftinească pentru următoarele trei luni, ca urmare a unui proiect de Ordonanţă de Urgenţă, prin care se limitează adaosurilor comerciale ale procesatorilor şi retailerilor. Conform acestuia, cotele de adaos comercial pentru produsele alimentare de bază vor fi de maximum 20% la procesator, faţă de costul de producţie al produsului, maximum 5% pe întreg lanţul de distribuţie, indiferent de numărul de „mâini“ prin care trece, şi de maximum 20% la comerciant, faţă de preţul de achiziţie.

Rămâne de văzut în ce măsură se va lăsa inflaţia mişcată de această măsură.