Servicii medicale diferenţiate, idee lansată de Eugen Teodorovici | OPINIE Dragoş Damian, CEO Terapia: Avem o problemă serioasă în sănătate

România a constuit un sistem de finanţare a sănătăţii bazat pe contribuţii pornind de la principiul obligativităţii şi solidarităţii sociale, concept funcţional într-un anumit context în toate ţările UE, dar care a devenit la noi, în timp, deformat şi disproporţionat din cel puţin 3 motive:

1. raportul 4:1 contribuabil/asigurat este pur şi simplu nesustenabil, şi bineînţeles, nedrept;

2. în contribuţia obligatorie de sănătate este o practică normală să existe nivele de pachete de asigurare diferenţiate în funcţie de valoarea absolută a sumei plătite către CNAS (la asta se referea cu bun simţ dl ministru, comiţând ceea ce pare a fi o gafă politică, dar având dreptate) aşa cum se întâmplă în marea majoritate a ţărilor europene – acesta este celălalt principiu care funcţionează în ţările cu sisteme obligatorii de sănătate, şi anume că la contribuţii diferenţiate există pachete diferenţiate;

3. statul administrează ineficient şi păgubos banii pe care îi colectează de la contribuali, aşa că pe lângă faptul că sunt insuficienţi, banii sunt fie furaţi şi risipiţi;

Contribuţia suplimentară de Sănătate, privată, nu poate fi obligatorie, şi nici nu poate fi administrată de stat, deşi asta este ce şi-ar dori unii politicienii şi de aceea probabil ministrul a fost tras de mâneca de colegi şi atacat de opoziţie (analogie la Pilonul II de pensii), pentru că este un nonsens să fii obligat să pui bani deoparte în cazul în care te îmbolnăveşti după o anumită vârstă (la 60 de ani să zicem) pentru că se intră în contradicţie însăşi cu principiul solidarităţii sociale care este bază sistemului obligatoriu de contribuţii;

Aşa că singurele opţiuni rămase sunt plată cash în sistemul privat sau contribuţiile private de Sănătate (casele private de asigurări de Sănătate din alte ţări, analogie cu Pilonul III de pensii) care îţi oferă şansa unor servicii diferenţiate la plăţi diferenţiate, iar banii sunt administraţi de entităţi private care mai mult că sigur că nu risipesc sau fură fondurile pe care le administrează (evident, posibilitatea nu este exclusă). Problemă aici este însă că fiecare cetăţean decide asupra sumei pe care vrea s-o cheltuiască atunci va decide şi cine îi va da serviciul de Sănătate, deci se va orienta către privat, periclitând finnatarea celui de stat;

Sunt însă o serie de riscuri enorme cu care se confruntă sistemul de asigurări obligatorii de Sănătate pe un orizont de 5 ani:

1. În prezent avem la FNUASS un deficit real estimat la nivelul unui an de circa 500 milioane lei pe salarii şi de 2-3 miliarde lei pe medicamente, care este greu de ascuns şi acoperit (deficitul pe medicamente este acoperit prin clawback, dar producatorii nu mai sunt dispuşi să plătească această taxa).

Ca să acopere acest deficit statul pompează bani de la buget în rectificări sau intră în credite de angajament, ceea ce este inefficient şi incorrect – aşa că n-ar fi mai bine bine să abrogăm asigurările obligatorii de Sănătate, cei care au banii să plătească din cei 10% care le rămân în buzunar, iar cei care nu au să fie acoperiţi de la buget?

2. Nu se poate estima însă ce bani sunt necesari pentru că sistemul sanitar să funcţioneze eficient, ştim cu toţii cum arată Sănătatea în România;

3. Toate medicamentele scumpe şi mult prea multe alte servicii (pachetul bazal nu este de fapt de loc bazal….) sunt decontate din banii proveniţi din FNUASS, lucru nemaiîntâlnit în restul UE, în care decontarea medicamentelor şi a serviciilor se face dintr-un mix la care contribuie şi banii din asigurările private şi co-plată pacientului.

4. Avem un deficit de medici cumplit din cauza plecărilor, pe hârtie avem 2 medici/mia de locuitori, dar probabil că suntem la sub 1,5 (fără de media Est UE de 2,5 şi cea din Vest UE de aproape 3,2; explicaţia simplă fiind că sute de medici sunt în concediu fără plată şi de fapt plecaţi din ţara, dar apar în statistici că fiind prezenţi).

Pacienţii se călca în picioare să găsească un medic în centrele universitare, iar în mediul rural practic nu există medici. Deci sintagmă “accesul mai bun al pacienţilor la servicii de Sanatate” devine utopică, neputând fi pusă în practică pentru că nu există medici care să deservească aceste servicii.

5. Sute de medici sunt recrutaţi de sistemele private de sănătate care compensează doar o parte din nevoile enorme pe care le au românii-băncile şi asiguratorii estimează undeva la 3-5 miliarde lei banii pe care românii îi ţin sub pernă pentru zilele negre de boală şi pentru care nu există o metodă de a intră în circuitul sanitar. Iar migraţia din sistemul public în cel privat pune şi mai mult presiune pe cel public, care nu mai poate presta servicii, şi uite aşa

6. în următorii cinci ani despre care vorbeam se strică calitatea vieţii celui mai mare segment demographic, “decreţeii”, care până acum, să spunem, au fost sănătoşi. Deci este imposibil de estimat ce nevoi de Sănătate vor avea cei 5 milioane de seniori născuţi între 1966-1970, dar acestea vor trebui să fie acoperite tot din aceeaşi bani şi tot de aceleaşi resurse.

Aşa că, da, domnule ministru Orlando Teodorovici, avem o problemă serioasă.

Dragoş Damian este CEO Terapia şi director executiv al Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente din România