Stănescu, UNPIR: BNR cere băncilor să facă totul să recupereze creanţele şi apoi să taie datoriile

El a prezentat, în cadrul unui colocviu al BNR, patru cauze principalele ale numărului redus de dosare de reorganizare şi nereuşitei acestora.

"Banca Naţională a adoptat în legătură cu tăierea datoriilor o poziţie care seamănă oarecum cu a bugetului de stat. Bugetul de stat nu este de acord să se scoată în afară nimic atât timp cât nu s-a făcut toate operaţiunile necesare pentru recuperarea creanţelor. Aşa spune şi Banca Naţională în legătură cu tăierea datoriilor: în primul rând trebuie să faci totul ca să recuperezi, şi numai dacă nu recuperezi, dacă intri în faliment, te gândeşti la reducerea datoriilor", a spus Stănescu, la un colocviu al BNR.

O altă cauză enumerată de Stănescu pentru explicarea numărului redus de reorganizări de firmelor se referă la lipsa dorinţei băncilor de a accepta tăierea datoriilor.

"Nimeni nu vrea să accepte că ne aflăm într-o anumită etapă a evoluţiei noastre economice şi că acum câteodată este mai bine să tai datoriile decât să mergi la infinit şi să pui sub preş gunoiul", a arătat preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR).

Totodată, el a spus că dezechilibrul între numărul de dosare de faliment şi cele de reorganizare este legat şi de faptul că, în perioada de dinainte de începerea crizei, iniţierea procedurei insolvenţei se realiza foarte târziu, când nu se mai putea face nimic.

"Ca atunci când te duci la medic şi ai o boală foarte gravă, în stadiul patru. Aşa este şi cu insolvenţele: dacă ai ajuns în stadiul patru, nu se mai poate face nimic. Înainte de recesiune, majoritatea societăţilor ajungeau la insolvenţă la cererea creditorilor şi numai în situaţia în care nu era nimic de făcut. De aceea proporţia de dosare de reorganizare era de 1-2% din total dosare de insolvenţă", a continuat Stănescu.

El consideră că o altă cauză a numărului redus de reorganizări de firme este lipsa finanţării, fără de care nu se poate realiza reorganizarea.

"A existat o perioadă scurtă în care finanţarea s-a făcut din activele imobiliare proprii ale societăţii şi au fost câteva cazuri fericite în care, prin valorificarea activelor imobiliare, s-a ajuns la redresarea societăţii respective", a mai spus Stănescu.