Start-up-urile din tehnologie s-au trezit la o nouă realitate

Şi nu este doar o percepţie - un prim raport, realizat de organizaţia Activize, arată că fondatorii nu se plâng degeaba: finanţările pentru start-up-uri din primul semestru din acest an au scăzut cu 42%, la o modestă sumă de 37 de milioane de euro, potrivit Business Magazin.

„Totul e îngheţat, blocat. Am nevoie de 200.000 de euro pentru a lansa efectiv proiectul la care lucrez de câţiva ani şi lucrurile nu avansează. E frustrant!” - un fondator de start-up a băut, probabil, în ultimele luni, zeci sau poate chiar sute de cafele, limonade şi sticle cu apă prin toate colţurile Bucureştiului cu toţi investitorii care măcar au rămas deschişi la discuţii, chiar dacă au buzunarele „lipite”.

Cu investiţii semnificative până acum în proiect, fondatorul acestui start-up ştie cum arată agenda lui pentru perioada următoare: întâlniri şi pitch-uri peste pitch-uri, până reuşeşte să meargă mai departe.

Dar nu doar fondatorii start-up-urilor care nu şi-au lansat operaţiunile sunt în căutare de bani. Cam toată lumea din „ecosistem” caută bani acum.

Şeful unui family office din Bucureşti, cu tranzacţii care însumează câteva milioane de euro, spune: „Toate start-up-urile în care am investit până acum m-au căutat să le dau bani. De unde să le dau? Eu pun doar tichete mici”: „Dar toată lumea caută bani acum, toată lumea”, insistă el.

Despre această nouă realitate nu se vorbeşte off the record. La finele lunii august, pe scena ZF IT Generation Summit - un eveniment anual organizat în completarea emisiunii cu acelaşi nume dedicată de ZF viitorilor milionari din IT, adică fondatorilor de start-up-uri tech - Vlad Cazan, cofondator al Kfactory, un start-up care a creat o platformă de automatizare a proceselor de business în producţie punea un diagnostic noii realităţi din discuţia cu fondurile de investiţii. „A luat sfârşit era în care se puteau lua investiţii doar pe un PowerPoint şi pe o putere de persuasiune foarte bună”.

Pe scena aceluiaşi eveniment, Ionuţ Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR şi director de marketing al BCR - cu o bună vizibilitate deci asupra situaţiei, din perspective diferite - a descris nu mai puţin plastic, şi exact, care e situaţia: „Se retrage marea şi vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în pieţele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat şi începe discuţia despre produs şi clienţi. În corporaţii a început să doară. În momentul acesta este clar, ori ai soluţiile bune înaintea pieţei, ori nu le ai. Resursele sunt mai puţine, banii sunt mai puţini, oamenii sunt mai puţini.”

Dar chiar este cu adevărat piaţa de finanţări blocată, cu runde record precum cea de 35 de milioane de dolari luată de FlowX.AI sau cele 10 mil. euro luate de Digitail, sau runda de aproape 3 milioane de euro a Kubeark, sau cei 5,5 mil. euro de la Veridion?

Un semn de întrebare suplimentar vine şi dintr-o scurtă discuţie, rămasă off the record, avută ca parte a documentării acestui material, cu o persoană puternic implicată în peisajul de investiţii, care într-o scurtă pauză în seria lui nesfârşită de întâlniri a ţinut să pună sub semnul întrebării ideea materialului: „Dacă există încredere în echipa de fondatori, nu doar că sunt bani: curg în valuri. Dar trebuie să existe încredere! Şi aceasta este poate o marfă şi mai rară decât cash-ul în această perioadă”.

Realitatea este că, într-un fel, toţi cei citaţi în material au dreptate. Finanţările nu au dispărut, ba chiar unele sunt cu sume record. Totuşi, numărul lor pare a fi mai mic.