Statul a alocat miliarde de euro pentru energie, dar companiile din domeniu sunt un sac fără fund

"Nicio strategie nu a durat mai mult de o guvernare, iar lipsa unei viziuni vorbeşte de la sine: majoritatea termocentralelor au durata de viaţă expirată, sistemul de transport al gazelor şi al energiei este depăşit tehnic, companii cu valori de piaţă de peste 10 miliarde de euro sunt incapabile de a deveni jucători regionali sau măcar de a face investiţii în unităţi orientate spre noile tendinţe ale energiei: centralele pe gaz sau cele în energia eoliană. Pe de altă parte, doar în ultimii trei ani subvenţiile acordate de Ministerul Economiei au fost de peste 1,5 miliarde de lei, cea mai mare parte a banilor fiind pompată în Compania Naţională a Huilei care are datorii de un miliard de euro, imposibil de recuperat", se arată într-o analizată realizată de ZF.

Deşi anul acesta companiile subordonate Ministerului Economiei spun că au fonduri de peste 2 miliarde de euro, cu 65% mai mult comparativ cu anul trecut, rezultatele nu se văd. Însă pe partea
privată a energiei, investitorii se întrec în ridicarea de turbine eoliene făcând din Dobrogea cea mai fierbinte zonă a momentului din punct de vedere energetic sau sunt pe cale să finalizeze investiţii pe gaz, mai mari decât un reactor de la Cernavodă.

"Nimeni nu este nevinovat în ultimii 20 de ani de neperformanţa tranziţiei prin care a trecut România. Aşa că toată clasa politică trebuie să-şi asume insuccesul tranziţiei către economia de piaţă şi va trebui să încercăm să facem ce trebuie făcut pentru România, ca să nu perpetuăm greşelile din trecut. Deci, va trebui să vedem rezultatele subvenţiilor acordate", a afirmat Adriean Videanu, actualul
ministru al economiei.

Astfel, în al doisprezecelea ceas, ministrul economiei spune că ani de-a rândul s-au acordat subvenţii pentru activităţi care nu au fost restructurate, care nu au generat niciun fel de performanţă.

"Trebuie să analizăm eficienţa subvenţiilor, nu ne mai putem permite acordarea fără eficienţă. Analizăm acest lucru inclusiv la Compania Naţională a Huilei (CNH), mai ales că la finele anului 2010 subvenţia va lua sfârşit, din 2011 nu va mai fi posibil să dăm subvenţii la huilă. Eroarea din ultimii 20 de ani nu mai trebuie continuată. Practic, s-au dat subvenţii fără niciun fel de performanţă", a precizat Videanu.

Compania Naţională a Huilei, cel mai mare datornic al momentului, a beneficiat anual de zeci de milioane de euro, dar în lipsa unei strategii de reorganizare compania a continuat să acumuleze datorii
uriaşe care azi au ajuns la un miliard de euro.

Potrivit bugetului Ministerului Economiei, în ultimii trei ani au fost acordate subvenţii de peste 1,5 mld. lei pentru companiile subordonate, cea mai mare parte a banilor fiind înghiţită de CNH.

"În anii '95-'96 lucrau peste 200.000 de oameni în industria huilei şi lignitului. Acum mai sunt cam 20.000 de oameni cu perspectivele de a fi reduşi în următorii ani. Nu se poate extrage huilă din România fără subvenţii indiferent de tehnologie. Ce pot să fac?", se întreba în urmă cu câteva săptămâni secretarul de stat în Ministerul Economiei Tudor Şerban.

Răspunsul pentru această problemă pare să prindă contur: falimentarea companiei care ani de-a rândul a înghiţit fonduri mari de la bugetul de stat.

Dar problema CNH nu este singura risipă din sectorul energetic, irosirea banilor mergând până la menţinerea în funcţiune a unor unităţi care nu sunt necesare sau la achiziţia de autoturisme de milioane de lei într-un nou an de criză.

Aşa este cazul Romgaz, care în primele patru luni ale anului a luat maşini de 2 milioane de lei, sau al Electrica, unde se plăteşte o sumă similară pentru achiziţionarea de autoturisme în regim de închiriere
pentru deservirea salariaţiilor.

Odată cu începerea fiecărei guvernări se fac noi strategii, se anunţă proiecte noi care în mod obligatoriu trebuie să le anuleze pe cele făcute anterior, lucru care înseamnă alte fonduri irosite.

"Aş fi doctor dacă aş avea cifrele acestea", a declarat Videanu răspunzând unei întrebări privind suma pe care statul a plătit-o în ultimii ani făcând sau refăcând studii de fezabilitate şi strategii pentru sectorul energetic.

O altă necunoscută este cea a fondurilor care s-au investit în ultimii cinci ani în sectorul energetic.

Statisticile europene arată însă că în ciuda banilor investiţi de companiile din energie, capacitatea totală instalată a unităţilor de producere a scăzut în ultimii 10 ani în contextul în care foarte puţine unităţi au beneficiat de programe ample de retehnologizare.

Singurele investiţii majore care s-au făcut în ultimii 20 de ani au fost cele două reactoare de la Cernavodă şi câteva reabilitări. În rest, investiţii mari nu au fost. Cel puţin în sectorul termo, în acest moment sunt două presiuni foarte mari. Prima ar fi că multe unităţi sunt la limita vechimii, iar a doua ar fi că unele se confruntă cu presiuni de mediu atât de mari încât vor fi închise", spune Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER), om cu o experienţă de peste 30 de ani în sectorul energetic care în prezent se află în top managementul CEZ România.

Una dintre strategiile energetice realizate recent, în mandatului lui Varujan Vosganian, care în prezent este rescrisă de către Adriean Videanu, arată că 80% dintre grupurile termoenergetice din România
au fost instalate în perioada 1970-1980, în prezent depăşindu-şi durata de viaţă normală.

"În ultimii zece ani au fost modernizate/retehnologizate unele centrale termoelectrice reprezentând aproximativ 10% din puterea instalată. În ceea ce priveşte grupurile hidroenergetice, 37% din totalul acestora au durata de funcţionare depăşită. 65% din reţelele electrice de distribuţie sunt caracterizate printr-un grad avansat de uzură fizică, 30% din instalaţii fiind echipate cu aparataj produs în anii '60. Circa 69% din lungimea totală a sistemului naţional de transport are durata normată de funcţionare depăşită".

Acestea sunt doar câteva cifre care apar în Strategia energetică a României pentru 2007-2020.

"Schimbările politice sunt foarte dese şi fiecare se simte confortabil s-o ia de la capăt. Niciodată nu a fost un lucru serios şi coerent în ceea ce priveşte acest sector. Specialişti sunt în această piaţă, dar de fiecare dată când se schimbă o şters totul. Cel mai important lucru de făcut este ca investiţiile strategice să fie transguvernamentale", mai spune Lungu.

În ultimii ani, au existat două planuri majore de reorganizare a sistemului energetic, în care s-au făcut diferite studii şi, în funcţie de guvernare, aceste studii au avut rezultate diferite.

Astfel, dacă în vremea guvernării PNL era oportună crearea unui "campion naţional" care să integreze majoritatea companiilor de producere a energiei, în guvernarea PD-L ideea promovată este aceea a înfiinţării a două companii naţionale energetice.

"Unu sau doi campioni naţionali şi acelaşi consultant. Este incredibil ca aceiaşi oameni să susţină două soluţii diferite în funcţie de guvernare. La un moment dat, strategia energetică ar trebui să devină lege. Oricum, în România acum aş spune că principala problemă este înlocuirea capacităţilor energetice şi nu creşterea puterii instalate. S-a vorbit mult, dar s-a făcut puţin", conchide Lungu.

Tocmai menţinerea în funcţiune a unor capacităţi ineficiente de producţie a energiei este o altă sursă de risipă prin plata unor salarii nejustificate.

"În România sunt capacităţi instalate de circa 20.000-22.000 de MW din care funcţionează cam 6.000-9.000 de MW pentru a acoperi consumul. Cam 6.000 de MW sunt ţinuţi în funcţiune pentru a asigura rezerva sistemului. Restul există pentru ca nişte oameni să ia bani şi să facă anumite contracte de achiziţii sau să plătească amortizări", spune Jean Constantinescu, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei.

Potrivit acestuia, în afară de partea hidro şi nuclear de producere a energiei, restul unităţilor termo sunt depăşite tehnologic, singurele care mai pot rezista fiind cele trei complexuri energetice din bazinul Olteniei.

"Grupurile retehnologizate până acum sunt nişte fleacuri", spune Constantinescu.

Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât statul are încheiate de aproape doi ani parteneriate public-private de circa 2 mld. euro cu companii internaţionale pentru realizarea a trei noi centrale, două pe gaz şi una pe cărbuni. Aceste parteneriate însă nu au reuşit să depăşească stadiul de studii de fezabilitate.

La Brăila, Termoelectrica, alături de Enel (Italia) şi E.ON (Germania), ar fi trebuit să facă o centrală pe cărbuni de 800 MW, la Galaţi, statul împreună cu cehii de la CEZ ar trebuie să mai facă o centrală pe gaz, iar Termoelectrica alături de GDF SUEZ ar fi trebuit să se apuce de o centrală de 400 MW la Borzeşti.

În acest timp în care proiectele zac îngropate în teancuri de hârtii, Petrom a făcut de unul singur o centrală de 860 MW, mai mare decât un reactor de la Cernavodă, pe care o va pune în funcţiune anul viitor în urma unei investiţii de 500 mil. euro.

Mai mult, Termoelectrica ar urma să intre în faliment potrivit celor mai recente declaraţii ale ministrului economiei, Adriean Videanu.

Un alt proiect blocat este cel al reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, proiect de 4 mld. euro, în care statul îşi doreşte participaţia majoritară, dar pe care nu are fonduri să o susţină.

Ministrul Economiei a declarat în repetate rânduri că îşi doreşte reducerea acestei participaţii, aceasta fiind a doua răzgândire din partea statului român, după ce acesta a trecut de la o participaţie de 20% la una de 51% în detrimentul celor şase investitori privaţi.

"Au blocat privatizarea şi nu au mai făcut nimic. De când au lansat ideea campionului naţional s-a stricat totul", mai spune Constantinescu.