Stiloul lui Poenaru şi rectificarea bugetară

Ce poate fi interesant în faptul că ponderea companiilor inovatoare a scăzut, că doar o companie din zece inovează şi că doar o companie din 20 ies pe piaţă cu un produs nou?

Mai nimic, în afară de bunăstarea şi viitorul nostru economic.

Cu câteva ore în urmă premierul Viorica Dăncilă a anunţat rectificarea bugetară, pozitivă, enumerând şuvoaie de bani spre varii zone ale societăţii – sănătate, educaţie, agricultură, spre administraţiile locale, transporturi, echiparea ministerului de interne şi, desigur, bani pentru salarii şi pensii. Privită simplu, lista pare corectă, cum să nu fie bine să dai bani la sănătate sau educaţie, ba chiar şi poliţiştilor şi jandarmilor.

Dar privită complicat, enumerarea proiectelor şi domeniilor mi-au evocat un intens îndemn "trăieşte clipa, speculează momentul, abandonează ziua de mâine!". Sentimentul s-a consolidat în momentul în care am aflat lista ordonatorlor de credite cu rectificare negativă: Cercetarea şi Inovarea, Mediul, Dezvoltarea, Economia, Energia, Apele şi Pădurile, Turismul, printre altele. Orice ins de pe stradă, întrebat de punctele tari ale României, îţi va spune de IT-işti, de turism, de frumuseţile patriei, de românii cei ingenioşi. Dar IT-iştii, cei din turism sau ingenioşii vor trebui să se descurce cu ceva mai multe fonduri proprii şi cu mai puţini bani de la buget, cel puţin în a doua jumătate a anului.

Să ne întoarcem la cercetare şi inovare. Ca să începem cu începutul, să spunem că termenul "cercetare" apare în atât de des invocatul program de guvernare al PSD de 60 de ori, iar "inovare" de 20 de ori în 278 de pagini. Reversul medaliei la această abundenţă de termeni este faptul că România este singura ţară din est care a înregistrat o scădere a numărului de cercetători, în ultimii zece ani, cu un minus de 24% (pentru comparaţie, în Ungaria numărul cercetătorilor a crescut cu 59%.

Analiştii mai spun că avem cea mai mare pondere de cercetători în sectorul public din Europa, de trei ori mai mulţi decît media continentului, ceea ce înseamnă pur şi simplu birocraţie şi o cercetare în sectorul privat cât se poate de anemică.

Nu în ultimul rând suntem statul cu cel mai mare decalaj între ţinta de alocare de fonduri pentru cercetare-inovare (2% din PIB) şi alocarea efectivă (0,49% din PIB, iar după rectificarea bugetară mai puţin).

Regăsim în situaţiile enumarate mai sus o anume prioritizare (termenul poate fi şi eufemistic) a cheltuielilor. Guvernul şi partidul care îl susţine pare a şti ce trebuie să facă, doar că nu face.

Pe de altă parte, pe plan internaţional există un interes tot mai mare al statelor pentru susţinerea inovaţiei ăi cercetării - Rusia, Franţa şi Marea Britanie au investit sume considerabile în clustere tehnologice menite să mai ştirbească din laurii Silicon Valley. Lipsită de capabilităţile financiare ale statelor pomenite, România ar putea miza pe clustere regionale, care să ajungă la un grad de maturitate.

Afaceri concentrate, de bună calitate, în care statul român să aibă implicare doar în finanţare, nu şi în management. Clujul şi Bucureştiul apar în listele de clustere tehnologice în măsură să atragă investitori, bani şi talente, dar şi Budapesta, KIevul, Praga, Brno, Sofia, Cracovia (are 50.000 de specialişti IT!) sau Vilnius se află în aceeaşi cursă, cu bani mai mulţi ăi cu mai multă preocupare din partea autorităţilor.

Orice bun român îţi poate povesti de stiloul lui Poenaru, de avionul cu reacţie al lui Coandă, de sonicitatea lui Gogu Constantinescu, de insulina lui Paulescu sau de pila Karpen, instalaţia care contrazice a doua lege a termodinamicii. Dar, pentru a depăşi ineditul şi a transforma inteligenţa românească într-o valoare palpabilă, ceva mai mult decât o medalie la un concurs, mai trebuie făcut un pas.

Guvernul Dăncilă nu-l face.