Studiu Deloitte: În România se solicită cele mai multe documente pentru obţinerea codului de TVA

Potrivit studiului, în toate statele care au răspuns chestionarului procedura este considerată simplă sau directă, cu excepţia României şi a Cehiei. În România se solicită cele mai multe documente (inclusiv după eliminarea formularului 088). Pe locurile următoare se plasează Germania, Cehia şi Slovacia.

În 9 state, autorităţile fiscale pot solicita adiţional documente faţă de cele prevăzute, dar nu există o listă similară cu cea din România, solicitările fiind punctuale, de regulă în funcţie de profilul sau activitatea societăţii. În 4 din 13 state (Estonia, Bulgaria, Italia şi Croaţia), autorităţile fiscale nu solicită alte documente în afară de cele prevăzute de legislaţie.

Procedura interviului cu autorităţile fiscale, după depunerea cererii de înregistrare, există în trei state (România, Cehia şi Slovacia). În celelalte 10 state, autorităţile fiscale pot face controale inopinate la sediul entităţii care a solicitat înregistrarea, dar numai în măsura în care nu pot contacta reprezentaţii acesteia sau au suspiciuni sau dovezi că societatea nu există.

Conform studiului, procedurile cel mai simplu de parcurs pentru obţinerea codului de TVA sunt în Olanda, Austria şi Italia.

În unele state, precum Olanda, procedura se desfăşoară în paralel cu înregistrarea la Registrul Comerţului, care transmite electronic documentele către autorităţile fiscale. Prin urmare, contribuabilii nu trebuie să efectueze un demers separat pentru obţinerea codului de TVA, se arată în studiul citat.

„Toate statele aplică un filtru pentru acordarea codului de TVA. Este o procedură binevenită în condiţiile în care TVA este taxa cea mai expusă fraudei. Totuşi, România se remarcă printr-o birocraţie mai mare, probabil şi pentru că abordarea s-a schimbat drastic în 2015, când s-a trecut de la o formalitate (o bifă în formularul de înregistrare fiscală) la o procedură foarte complicată (formularul 088). După cum ştim, de la sfârşitul lui 2015 şi până la jumătatea lui 2016, procedura a generat un blocaj care a afectat multe societăţi”, a declarat Vlad Boeriu, partener Deloitte.

„Deşi a fost ameliorată anul trecut, iar de la începutul lui 2017 s-a renunţat la celebrul formular 088, problema de fond nu s-a schimbat decisiv. În practică, multe societăţi se confruntă în continuare cu birocraţia care reprezintă o barieră pentru iniţierea şi derularea afacerilor. Însă abordarea mai restrictivă a autorităţilor române ar putea fi explicabilă având în vedere că diferenţa dintre suma potenţială de colectat din TVA şi cea încasată efectiv (gap) este cea mai mare din UE, de aproape 40%”, a mai spus Boeriu.

„Am constatat că cerinţele de la noi se regăsesc şi în alte state. Însă niciunul dintre cele care au răspuns chestionarului nu le aplică pe toate. De exemplu, practicile cele mai apropiate de cea din România sunt în Germania, Slovacia şi Cehia”, susţine Ramona Truşculescu, senior manager Deloitte.

„Am observat că majoritatea statelor nu tratează atât de drastic procedura de înregistrare în scopuri de TVA şi pun accent mai mare pe verificările ulterioare pentru a depista eventuala existenţă a fraudelor. Ideea de la care se pleacă este că, deşi procedura este relevantă din perspectiva combaterii evaziunii fiscale, nu trebuie să devină un obstacol pentru intrarea pe piaţă a unor business-uri care au potenţial să aducă valoare adăugată în economie”, a mai spus Ramona Truşculescu.

În cadrul studiului au fost adresate 16 întrebări şi au răspuns solicitării 12 state membre care au făcut şi comentarii pe marginea acestora.

Deloitte furnizează clienţilor din sectorul public şi privat din industrii variate servicii de audit, consultanţă, servicii juridice, consultanţă financiară şi de managementul riscului, servicii de taxe şi alte servicii adiacente.

Citeşte şi: România avea, în 2016, cei mai puţini angajaţi cu contract temporar de muncă din Uniunea Europeană

Citeşte şi: Daniel Dăianu, despre încrederea românilor în moneda naţională: „De-euroizarea şi aderarea la zona euro: o contradicţie?”