Studiu paneuropean: produse alimentare comercializate sub mărci identice, dar cu compoziţie diferită

În cadrul studiului, realizat de Centrul Comun de Cercetare (serviciul intern al Comisiei Europene pentru ştiinţă şi cunoaştere), s-au evaluat 1.380 de mostre din 128 de produse alimentare diferite, provenite din 19 state membre. Acest eşantion nu este, însă, reprezentativ pentru marea diversitate de produse alimentare de pe piaţa UE. Studiul a constatat că în marea majoritate a cazurilor, compoziţia corespundea modului în care erau prezentate produsele: 23 % din produse aveau partea din faţă a ambalajului şi compoziţia identice, iar 27 % dintre produse indicau, prin aspectul diferit al părţii din faţă a ambalajului, faptul că în diferite ţări ale UE compoziţia lor era diferită.

9% din produsele prezentate ca fiind aceleaşi în întreaga UE aveau în realitate o compoziţie diferită: partea din faţă a ambalajului era identică, dar compoziţia produselor era diferită. Alte 22 % din produse erau prezentate în mod similar, dar aveau o compoziţie diferită: partea din faţă a ambalajului era similară, însă compoziţia produselor era diferită.

Studiul a mai evidenţiat că utilizarea aceluiaşi ambalaj sau a unui ambalaj similar pentru produse cu compoziţie diferită nu urmăreşte un model geografic consecvent.

De asemenea, diferenţa de compoziţie a produselor testate nu constituie neapărat o diferenţă în ceea ce priveşte calitatea produsului. Pe baza noii metodologii elaborate, autorităţile naţionale competente vor fi de acum înainte în măsură să efectueze analize de la caz la caz pentru a detecta practicile înşelătoare interzise în temeiul legislaţiei UE privind protecţia consumatorilor.

Studiul publicat de Comisie este cea de-a doua parte a unei comparaţii de calitate la nivelul UE a produselor alimentare comercializate sub aceeaşi marcă, un studiu realizat de Centrul Comun de Cercetare (CCR).

Prima parte a studiului, publicată în 2019, s-a axat pe diferenţele în compoziţia produselor alimentare. Acesta a constatat diferenţe - pentru aproximativ o treime din produsele testate nu apar imediat din informaţiile din faţa ambalajului, ci din ingrediente. Scopul celei de-a doua părţi a studiului, prezentat astăzi, a fost de a afla dacă aceste diferenţe compoziţionale pot fi percepute de simţurile umane.

Concluziile finale nu au modificat ceea ce a prezentat prima parte a studiului: diferenţele în produsele alimentare nu au urmat un model geografic. Rezultatele prezentate demonstrează că diferenţele senzoriale sunt clar vizibile, unde există diferenţe mari în compoziţia produsului. De exemplu, diferenţele semnificative în conţinutul de zahăr din cerealele pentru micul dejun pot fi percepute influenţând dulceaţa generală a produsului. În schimb, atunci când diferenţele compoziţionale erau mici, experţii nu le-au putut percepe, spre exemplu, variaţii mai mici ale conţinutului de grăsime din chipsurile de cartofi. În general, diferenţele senzoriale au fost găsite la 10 din cele 20 de produse testate.

Tibor Navracsics, comisarul pentru educaţie, cultură, tineret şi sport, responsabil cu Centrul Comun de Cercetare al CE a declarat: „Unii europeni au senzaţia că produsele alimentare de marcă pe care le cumpără sunt diferite, posibil inferioare, faţă de cele disponibile în alte ţări. Comisia şi-a invitat oamenii de ştiinţă să contribuie la evaluarea obiectivă a amplorii acestui fenomen pe piaţa unică. Rezultatele sunt mixte: pe de o parte, mă bucur că nu s-a găsit nicio dovadă a unui decalaj între est şi vest în ceea ce priveşte compoziţia produselor alimentare de marcă, dar, pe de altă parte, mă îngrijorează constatarea că până la o treime din produsele testate aveau o compoziţie clar diferită, deşi erau comercializate sub mărci identice sau similare.”

Věra Jourová, comisarul pentru justiţie, consumatori şi egalitate de gen, a declarat: „În cadrul pieţei unice europene nu vor exista standarde duble. Noile legi care sancţionează standardele de calitate duble şi consolidează competenţele autorităţilor de protecţie a consumatorilor ne oferă instrumentele de care avem nevoie pentru a pune capăt acestei practici. Atunci când îşi vor face cumpărăturile, consumatorii europeni vor putea avea încredere deplină că ceea ce văd este şi ceea ce cumpără.

Didier Reynders, comisarul pentru justiţie, a adăugat: „Consumatorii trebuie să ştie ce cumpără. Nu trebuie să fie induşi în eroare de aceeaşi faţă sau de o faţă similară a ambalajului, ceea ce înseamnă că mărfurile sunt aceleaşi atunci când nu sunt. Acest lucru este nedrept şi contrar legislaţiei UE privind consumatorii. Solicit statelor membre să asigure o transpunere rapidă a directivei actualizate privind practicile comerciale neloiale în legislaţia naţională. Comisia va continua să asiste statele membre şi să ofere sprijin autorităţilor de consum. ”

Testarea s-a bazat pe o metodologie armonizată, elaborată de către Centrul Comun de Cercetare, în cooperare cu statele membre. Această metodologie permite eşantionarea, testarea şi interpretarea datelor în termeni comparabili, în întreaga UE. Toate statele membre ale UE au fost invitate să colecteze informaţii cu privire la compoziţia produselor alimentare selectate oferite pe pieţele lor. Nouăsprezece state membre ale UE au transmis informaţii cu privire la 113 produse de marcă şi 15 produse sub mărci proprii ale distribuitorilor. Într-o primă etapă, această analiză se bazează pe informaţiile care apar pe etichetele produselor şi pe aspectul părţii din faţă a produselor.

Din 2017, când preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a abordat problema produselor cu dublu standard de calitate în discursul său privind starea Uniunii, Comisia Europeană a adoptat diferite iniţiative care au vizat clarificarea, pe cale legislativă, a situaţiilor în care standardele duble de calitate a produselor reprezintă o practică înşelătoare, în cadrul pachetului recent convenit privind ”Noile avantaje pentru consumatori”; stabilirea unei metodologii comune pentru testarea produselor alimentare; publicarea unui set de orientări menite să sprijine autorităţile naţionale în aplicarea legislaţiei UE privind protecţia consumatorilor şi produsele alimentare; testarea produselor la nivelul întregii UE, aplicând aceeaşi metodologie, pentru a înţelege mai bine fenomenul standardelor de calitate duble ale produselor.