STUDIU: România ar obţine 8,4 miliarde euro din vânzarea acţiunilor la cele mai mari companii de stat

Vânzarea de titluri la companiile de stat listate pe bursă ar aduce 4,6 miliarde de euro, conform sursei citate, care ia în calcul Romgaz, OMV Petrom, Nuclearelectrica, Transgaz, Rompetrol, Transelectrica, Conpet şi Oil Terminal.

În plus, potenţiala privatizare a companiilor nelistate Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, Electrica Furnizare şi Societatea Naţională a Sării va aduce României venituri de 3,8 miliarde de euro.

Dacă statul român şi-ar păstra o participaţie de 25% la aceste companii, acolo unde există această posibilitate, veniturile din privatizare ar însuma 5 miliarde de euro.

În ceea ce priveşte alte state din Europa Centrală şi de Sud-Est, Cehia ar putea obţine 11 miliarde de euro din privatizarea totală a companiilor de stat, iar Polonia 16 miliarde de euro.

Grecia este singura ţară care ar putea consemna un venit mai mic din privatizarea companiilor de stat decât România, şi anume 7 miliarde de euro.

La polul opus se situează Franţa, căreia o eventuală renunţare la acţiunile deţinute la mai multe companii, printre care se numără şi Orange, GDF Suez, Air France-KLM sau Renault, i-ar putea aduce 105 miliarde de euro. De asemenea, sume importante din privatizări ar putea obţine Germania (76 de miliarde de euro), Italia şi Olanda (câte 59 de miliarde de euro).

În realizarea studiului au fost luate în considerare 14 state din Europa, dintre care zece din zona euro şi patru (România, Cehia, Polonia şi Marea Britanie) din afara regiunii.

În total, suma potenţială pe care aceste 14 guverne ar urma să o obţină din privatizările companiilor de stat se ridică la 511 miliarde de euro.

În aceste condiţii, cele 14 state ar putea plăti, în medie, 4,4% din datoria lor publică, potrivit datelor Institutului Economica. Finlanda este statul care şi-ar putea acoperi cel mai mare procent din datoria publică, 14,5%, datorită celor 28 de miliarde de euro obţinute din eventualele privatizări.

Analiştii arată însă că veniturile rezultate din potenţialele privatizări ar trebui folosite pentru investiţii, stimularea competitivităţii şi creşterea productivităţii, nu pentru reducerea datoriei suverane.