Sud coreenii de la Hanwha au pus ochii pe România. Vor deschiderea unui centru de logistică şi mentenanţă pentru obuzierele autopropulsate K9, dar planurile sunt mult mai mari. Partea I

În luna martie din 2023, Ministerul Apărării cerea Parlamentului României aprobarea programului de achiziţie pentru sistemele de arme, obuziere autopropulsate de155 mm, sisteme de rachete antiaeriene cu rază mică şi foarte mică şi maşini de luptă a infanteriei. Programul de obuziere constă în achiziţionarea a cinci sisteme de obuziere autopropulsate de 155 mm de nivel batalion (3 sistem şenilate + 2 sisteme pe roţi). Obuzierele vor intra în dotarea a cinci unităţi de tip batalion ale Forţelor Terestre,  valoarea totală a programului fiind estimată la 1.923 milioane de dolari. Pentru acest program, achiziţia se face în două etape:

-  prima etapă, în valoare de 1,158 milioane de dolari, presupune achiziţia a  54 obuziere de 155 mm (pe şenile) şi a fost iniţiată în 2023, desfăşurându-se pe o perioadă de 6 ani şi având în vedere achiziţia a 3 sisteme autopropulsate pe şenile, inclusiv muniţie, suport logistic şi echipamente specifice de instruire;

- a doua etapă, în valoare de 765 milioane de dolari pentru 36 obuziere 155 mm (pe roţi). Se ia în considerare achiziţionarea a două sisteme autopropulsate, cu iniţiere după 2028.

Licitaţia pentru obuziere a început pe 27 iulie 2023 şi a fost împărţită în două faze:

- faza I - selecţia candidaţilor, la care au participat Hanwha Aerospace, Krauss Maffei Wegmann (cu PzH 2000) şi BMC Savunma Sanayi (cu T-155 Firtina). Singura rămasă în competiţie a fost compania Hanwha Aerospace.

- faza II – propunerea tehnică şi financiară, care a presupus negocieri privind propunerea sud-coreenilor şi cerinţele specifice ale românilor. Analizele şi clarificările s-ar fi încheiat săptămâna trecută.

În cadrul licitaţiei au fost cerute următoarele: Fiecare sistem obuzier calibru 155 mm de nivel Batalion va avea următoarea compunere:

-             Obuzier cal. 155 mm autopropulsat, pe şenile: 18 cpl;

-             Teavă cal. 155 mm, de rezervă: 9 buc;

-             Maşină specializată de transport şi încărcat muniţii: 12 cpl;

-             Post de observare de artilerie autopropulsat: 9 cpl;

-             Autostaţie meteorologică: 1 cpl;

-             Mijloc tehnic de evacuare a echipamentelor avariate (TEHE-VAC): 3 cpl;

-             Sistem de cercetare acustică: 3 cpl.

Muniţia este compusă din  aproximativ 18000 lovituri de artilerie. Totodată, împreună cu sistemul obuzier cal. 155 mm de nivel Batalion, furnizorul are obligaţia de a livra şi următoarele tipuri de muniţii, valoarea estimată a acestora fiind inclusă în valoarea estimată a procedurii de achiziţie:

-             Lovitură 155 mm cu proiectil exploziv;

-             Lovitură 155 mm cu proiectil fumigen;

-             Lovitură 155 mm cu proiectil de iluminare;

-             Lovitură 155 mn cu proiectil inert (pentru instruire).

În ceea ce priveşte livrarea, aceasta presupune ca primul sistem (18 obuziere) să ajungă în Romania în 30 de luni (2 ani jumătate):

1. Sistem obuzier cal. 155 mm de nivel Batalion- 3 sisteme:

- Sistem nr. 1 – T0+30 luni;

- Sistem nr. 2 – T0+40 luni;

- Sistem nr. 3 – T0+60 luni.

2. Lovitură 155 mm cu proiectil exploziv- 17.352 buc: T0+30 luni

3. Lovitură 155 mm cu proiectil fumigen- 324 buc: T0+30 luni

4. Lovitură 155 mm cu proiectil de iluminare- 324 buc: T0+30 luni

5. Lovitură 155 mm cu proiectil inert (pentru instruire): 720 buc: T0+30 luni

„Tunetul” Forţelor Terestre Române?

Astfel, Hanwha a rămas singura companie care a ajuns în faza doi a licitaţiei cu obuzierul K9 TUNET, care, de altfel, are anumite elemente comune şi cu celelalte obuziere aflate în competiţie: are acelaşi motor folosit şi pe PzH 2000, mai precis un motor diesel MTU MT 881 Ka500, de 1000 de cai putere, iar obuzierul T-155 Firtina are la baza proiectul obuzierului K9, Turcia fiind, de fapt, şi una dintre ţările cliente ale companiei Hanwha Aerospace.

Obuzierul K9 a intrat în serviciul armatei sud-coreene în 1999, iar ulterior a fost achiziţionat sau comandat şi de alte ţări. Finlanda a comandat şi primit 48 de obuziere, India a comandat 100, dintre care 25 au fost livrate în 2018, Estonia a comandat 18 obuziere, a căror livrare a început în 2020 şi se va încheia în 2023.  Şi Norvegia, Australia, Egipt şi Polonia au comandat acest tip de obuziere de la sud-coreeni. Doar în 2020, au fost produse 1.700 de obuziere K9.

Sursă: Hanwha Aerospace

K9 TUNET este compatibil cu muniţia de 155 mm a NATO şi proiectilele standard au o rază de acţiune între 30 şi 40 de km.  Poate lansa trei proiectile în 15 secunde, fiecare cu traiectorii diferite, astfel încât toate proiectilele să ajungă la ţintă în acelaşi timp.

Ca greutate, obuzierul autopropulsat K9 TUNET are 40 de tone, aceeaşi pe care o are şi T-155 Firtina, dar mai uşoară decât a obuzierului PzH 2000, care are 57 de tone, de exemplu. Este eficient pe toate tipurile de teren şi are o tracţiune mare în zonele cu teren moale. K9 TUNET are şi o suspensie hidropneumatică, minimizând şocul şi vibraţiile din cabină.

Pe lângă obuzierele autopropulsate K9 Tunet, în contract vor fi incluse şi maşinile specializate de transport şi încărcare de muniţie K10, care sunt primele vehicule din lume operaţionale cu un sistem de încărcare de muniţie automat. Pentru că funcţionează complementar cu K9, acestea asigură o încărcare mult mai rapidă a muniţiei comparativ cu alte sisteme similare. Producerea sistemului K10 a fost cerută de armata coreeană după dezvoltarea completă a K9 pentru a creşte cantitatea de muniţie pe obuzier. Bineînţeles, dispune de acelaşi şasiu, acelaşi motor şi aceeaşi suspensie.

Deşi K10 are un sistem automat de încărcare a muniţiei, pentru situaţii de urgenţă şi necesitatea de accesare a muniţiei compartimentul de stocare a proiectilelor are uşi separate de acces pentru a putea fi încărcat şi folosit şi manual. Are acelaşi nivel de protecţie precum K9, o greutate de 47 de tone şi o viteză maximă de 62 de km/h. Astfel, prin încărcarea rapidă şi automată a muniţiei,  militarii nu mai sunt nevoiţi să iasă din vehicul şi să devină posibile ţinte ale inamicului şi nici nu mai pierd timp cu încărcarea automată a acesteia. Norvegia, de exemplu, a ales acelaşi pachet (K9 şi K10) tocmai pentru că, în situaţiile în care terenul este unul dificil, iar încărcarea muniţiei este îngreunată, K10 uşurează munca militarilor prin încărcarea automată.

Sursă: K10/Hanwha Aerospace

Compania Hanwha Aerospace are deja drept clienţi pentru K9 cinci state membre NATO: Polonia, Norvegia, Finlanda, Estonia şi Turcia şi îşi doreşte ca România să fie cel de-al şaselea client NATO. Întrucât compania este singura rămasă în competiţie, iar detaliile tehnice au fost finalizate săptămâna trecută, se aşteaptă o semnare a contractului în perioada expoziţiei de apărare BSDA. De altfel, ministrul Tîlvăr a sugerat că acest contract este ca şi semnat.

„În acest moment, după cum bine ştiţi, este în atenţia noastră (n.r. obuzierul) şi suntem în proces de analiză a ofertei şi vom activa procedurile de achiziţie la momentul potrivit, astfel încât Armata Română să poată beneficia de acesta. (...)Depinde de colegii mei, pentru că, de fiecare dată, se solicită informaţii suplimentare, se verifică anumiţi parametri”, a spus ministrul, aflat în Coreea de Sud.

Important de precizat este că sud-coreenilor li s-au cerut îmbunătăţiri semnificative ale acestui obuzier autopropulsat, partea română fiind extrem de strictă cu anumite cerinţe, astfel că, dacă va fi semnat, Armata Română ar avea, după cum susţin sud-coreenii, cea mai bună variantă a obuzierului, mai bună şi decât cea a polonezilor. Mai mult decât atât, sud-coreenii şi-au luat şi angajamentul de a deschide un centru de mentenanţă şi logistică în România, pentru obuzierul K9 TUNET, sugerând o cooperare pe termen lung cu România. Investiţiile vor fi făcute strict de partea sud-coreeană, într-o locaţie complet nouă, şi se aşteaptă crearea a între 100 şi 200 de locuri de muncă în România, în acest context.

Pentru Hanwha Aerospace, România reprezintă o piaţă nouă şi se vizează, prin deschiderea acestui centru, transformarea ţării într-un hub regional, mai ales dacă obuzierul va fi vândut şi altor ţări din regiune. Însă pe lângă dorinţa de a-şi demonstra angajamentul pentru contractul privind obuzierele, compania vrea să îşi arate şi implicarea pentru un posibil alt contract pe care îl ţinteşte, mai precis cel referitor la maşinile de luptă a infanteriei, pentru care va intra în competiţie, odată lansată licitaţia, cu vehiculele Redback, care au elemente comune cu obuzierele K9, mai exact au un şasiu similar.

Interesant, însă, este că ministrul Tîlvăr a transmis, marţi, că ministerul este interesat şi de tancurile sud-coreene K2 Black Panther, produse de Hyundai, pe care le-a descris ca fiind „bine cotate la nivel mondial”. Declaraţia este surprinzătoare pentru că, anul trecut, România a semnat un contract pentru achiziţia unui batalion de tancuri americane M1 Abrams, cu 1 miliard de euro. Până în acest moment, MApN nu a anunţat niciun program de achiziţie a altor batalioane de tancuri. Tancul coreean K2 Black Panther are un tun cu ţeavă lisă de 120 mm şi o greutate de 55 de tone, fiind mai uşor decât Abrams, mai apropiat de tancurile franceze Leclerc, care sunt dislocate în România, deja, la Cincu. Atenţia statelor europene spre companiile de apărare din Coreea de Sud este, însă, un subiect care ridică dispute la nivel european. De exemplu, chiar ieri, preşedintele francez Emmanuel Macron a transmis că statele europene ar trebui să renunţe la investiţiile americane şi sud-coreene şi să se concentreze mai mult pe achiziţiile din industria europeană de apărare.