Ţările OCDE ar putea scoate coordonat petrol din stocuri pentru a acoperi deficienţele de ofertă

Preţurile petrolului, care au crescut puternic în ultima perioadă, au intrat deja "într-o zonă periculoasă" care ameninţă creşterea economică globală şi cererea de carburanţi, a afirmat el.

Cotaţiile barilului ar putea urca în continuare dacă turbulenţele din Orientul Mijlociu continuă, notează oficialul.

Referinţa de pe piaţa americană a atins marţi maximul ultimilor doi ani şi jumătate, după ce violenţele din Libia au determinat o companie să închidă operaţiuni care produceau 100.000 de barili pe zi, din totalul de 1,6 milioane de barili pe zi produşi de statul nord-african.

Preţul petrolului SUA cu livrare în martie a urcat marţi până la 94,49 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din octombrie 2008, coborând ulterior la 92,96 dolari pe baril, cu mai mult de un dolar peste referinţa de luni.

Cotaţia ţiţeiului Brent, cu livrare în aprilie, a avansat totodată cu 2,02 dolari, la 107,69 dolari pe baril, după ce a atins pe parcursul nopţii 108,18 dolari pe baril. Luni, preţul barilului de petrol Brent a atins 108,7 dolari pe baril, maximul ultimilor doi ani şi jumătate.

"Dacă vor considera necesar, (ţările dezvoltate) ar putea decide să utilizeze stocurile pentru a acoperi piaţa", a declarat Birol într-un interviu pentru Reuters, făcând referire la stocurile petroliere de urgenţă ale statelor membre AIE, de 1,6 miliarde de barili.

AIE poate cere ţărilor membre, respectiv membrii OCDE, să folosească stocurile naţionale de petrol în cazul unor întreruperi de producţie.

Preţurile ridicate ale petrolului pot frâna creşterea economică şi nu sunt nici în interesul producătorilor, nici al consumatorilor, a adăugat oficialul AIE.

Creşterea cotaţiilor ţiţeiului poate slăbi balanţele comerciale, poate împinge inflaţia în sus şi poate determina băncile centrale să ajusteze dobânzile, notează Birol.

Economistul şef al AIE a mai declarat că Arabia Saudită este pregătită să crească exporturile de petrol dacă va fi necesar, fiind singurul producător cu o capacitate de producţie suficient de mare pentru a acoperi o deficienţă severă de ofertă la nivel global.