Terenuri prea scumpe şi cheltuieli de infrastructură mari. Cum şi-ar putea reveni piaţa imobiliară

"Terenurile sunt prea scumpe şi apasă pe costul proiectului, iar cheltuielile de infrastructură sunt mai mari decât în alte părţi. Nu visez ca societatea de apă sau de gaz să-mi aducă la poartă gratis utilităţile, deşi se întâmplă în alte parţi, dar nici nu mă pot bucura când mi se spune că cel mai apropiat punct de alimentare cu energie electrică este la 8,4 kilometri, deşi lucrarea era lângă InterContinental", a declarat, joi, Călin Negoescu, partener al Westfourth Architecture, la seminarul "În Real Estate s-a oprit declinul. De unde poate reveni creşterea?", organizat de Ziarul Financiar.

Negoescu a adăugat că în continuare există proiecte în care costul construcţiei în totalul investiţiei este de 50%, iar restul reprezentă costul terenului, dar şi dezvoltatori care nu ţin cont de cerinţele de pe piaţă.

"Au existat terenuri vândute la preţuri aberante şi de multe ori nici nu se putea construi pe aceste terenuri. Mai sunt proiecte pentru care proprietarii spun «să coste cât or costa, să moară lumea în parcare». Dar pentru proiectele care fac sens în piaţă, după o creştere normală a preţurilor de 15-20%, care s-au transpus la o creştere a profitului antreprenorilor, în perioada 2006-2008, a urmat o scădere a costurilor", a precizat Negoescu.

În acest sens, el spune că dacă în perioada de boom, contractele de construcţie pentru proiectele rezidenţiale erau semnate la un preţ de 600 euro/mp, acum acestea se încheie la 400 de euro/mp, ceea ce înseamnă economii de 33%.

Negoescu consideră, pe de altă parte, că o creştere a pieţei imobiliare poate veni din statutul României de ţară aflată la începutul dezvoltării.

"Acesta este marele nostru avantaj faţă de alţii. Orice te apuci să faci în România este binevenit. Cererea reală este enormă, cel puţin nu avem această grijă pe care o au ţările dezvoltate, să inventăm tot felul de afaceri. În materie de rezidenţial există un indice tehnic, care arată că în fiecare an pentru a se menţine vârsta unui oraş trebuie să construieşti 1% din case pentru 1% din populaţie. În Bucureşti de 20 de ani ar fi trebuit construite 20.000 de locuinţe pe an, dar nu s-au făcut, astfel că este nevoie de 200.000-400.000 de locuinţe. Toată lumea are nevoie de o cameră sau două în plus, să nu zic de o a doua casă. Nu din cauza cererii lucrurile stau prost pe piaţa rezidenţială, ci din alte cauze", a spus reprezentantul casei de arhitectură.

Pe de altă parte, Negoescu vede oportunitate pentru investiţii şi în clădirile publice.

"Bucureştiul are extrem de puţine clădiri publice, cele mai multe sunt de pe vremea lui Carol I. La Paris fiecare a doua casă este o clădire publică", a mai spus Negoescu.