Pentru a preveni fragmentarea economică din cauza pandemiei de COVID-19, ţările Uniunii au convenit anul trecut să împrumute în comun 800 de miliarde de euro şi să le cheltuiască pentru reconstruirea economiilor lor. Printre obiectivele stabilite au fost digitalizare economiei şi trasformarea acesteia în una mai verde.
Împrumutul comun a fost văzut de mulţi ca o ruperea unei bariere, iar pieţele financiare au întâmpinat decizia cu entuziasm, provocând speculaţii că fondul de redresare, numit Next Generation EU, ar putea fi transformat într-un aranjament permanent, lucru împotriva căruia multe ţări din nordul Europei se opun ferm.
“Într-adevăr, a fost o decizie extraordinară” a declarant Gentiloni comisiei de buget a Parlamentului European, în timpul unei audieri.
“Dar ar trebui să recunoaştem faptul că a fost conceput din puncte de vedere juritic pentru a fi utilizat o singură dată. Înseamnă asta că acest tip de metodologie de a ridica resurse comune pentru un obiectiv comun nu ar putea fi niciodată folosit din nou în UE? Nu! Cred că s-ar putea întâmpla din nou” a spus Gentiloni.
“Dar pentru aceasta avem nevoie de rezultate în implementarea Next Generation EU şi în provocarea de a strange resurse proprii mai puternice” a mai declarant acesta, referindu-se la fluxurile de venituri din care urmează să fie rambursat împrumutul de 800 de miliarde de euro.
Banii pentru proiecte vor veni de la Comisia Europeană. Comisia a plătit deja 54 de miliarde de euro în plăţi anticipate către 18 state pentru a derula proiecte. Alte plăţi sunt în curs. Comisia a aprobat planurile a 22 de state. Dintre celelalte cinci, aprobarea planurilor Ţărilor de Jos şi Bulgariei au fost amânate din cauza schimbărilor guvernamentale, în cazul Suediei s-au făcut progrese bune spre aprobare. Mai rămân Polonia care nu îndeplineşte cerinţa de a avea o justiţie independentă şi Ungaria care are probleme mari de corupţie.
România a primit la începutul lunii decembrie prima tranşă din PNRR, în valoare de 1,851 miliarde de euro.
Autor: Iulian Moşneagu