UNPIR: Legea ar trebui să lase băncile să execute garanţiile financiare ale firmelor în insolvenţă

O garanţie financiară trebuie să constea în sume de bani şi/sau instrumente financiare sau titluri de valoare destinate garantării unor obligaţii financiare, a afirmat Stănescu la un colocviu al BNR.

El a arătat că directiva 2002/47/CE menţionează că "pentru a consolida certitudinea juridică a contractelor de garanţie financiară statele membre ar trebui să se asigure că anumite dispoziţii ale legislaţiei în domeniul insolvenţei nu se aplică unor astfel de contracte, în special celor care ar împiedica executarea efectivă a garanţiei financiare sau ar genera dubii asupra validităţii tehnicilor curente".

Directiva a fost transpusă în legislaţia românească prin ordonanţa 9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, aprobată prin Legea 222/2004.

"De ce preşedintele Uniunii Practicienilor în Insolvenţă din Bucureşti vorbeşte despre scoatarea din procedura insolvenţei a anumitor contracte, pentru că nu este în interesul practicienilor ca aceste proceduri să fie scoase din procedură? Nu mă uit numai la interesul foarte restrâns al meu şi societăţii pe care o conduc, nici la cel mai larg al presei, ci la cel general care îmi spune că opţiunea pe care o dă această ordonanţă este în favoarea tuturor şi că ar fi trebuit să mergem de la început pe această ordonanţă", a spus Stănescu.

El a explicat că textele directivei europene au fost foarte bine preluate, dar nu au efecte pentru că unele întreprinderi şi asociaţii au fost eliminate din lista instituţiilor cărora li se aplică. Stănescu vrea modificarea legislaţiei interne pentru adăugarea acestor instituţii şi asociaţii în lista celor cărora li se aplică ordonanţa privind unele contracte de garanţie financiară.

"Această propunere se află în Parlament şi va transformată în propunere legislativă", a încheiat avocatul.