Uriaşii corporate ai Ungariei se extind în regiune, iar companii mici din Polonia au ajuns în SUA

Companiile americane de regulă vin dintr-un mediu mai competitiv şi sunt mai bine hrănite cu capital, ceea ce le permite să investească mai mult în cercetare, în dezvol­tare, în diversificare şi în extinderea pe pieţe noi. Unii din fac­torii care ajută statele est-eu­ro­pene să ajungă din urmă eco­nomiile mai dezvoltate din UE sunt ascensiunea şi extinderea com­pa­niilor de talie mare cu capital autoh­ton. Dar şi talia economiei poate influenţa mărimea companiei.

De aceea, nu trebuie să mi­re că topurile cu cele mai mari companii din regiune sunt dominate de afaceri din Polonia şi Cehia. Polonia este liderul economic est-european, în timp ce Cehia are cea mai matură economie. Ungaria nu lipseşte nici ea din clasamentele corporate şi la unele dis­cipline chiar conduce. Multe dintre companiile mari din Polonia şi Ungaria continuă să crească şi să se extindă sau caută să facă acest lucru.

Liderul scenei corporate est-europene este Orlen din Polonia, cu operaţiuni în industria petrolului, gazelor naturale, materialelor plastice şi farma. În ultimii patru ani, compania s-a transformat într-un colos prin achiziţia şi fuzionarea cu alte trei companii locale din aceleaşi industrii, Energa, Grupa Lotos şi PGNiG. Până anul trecut era cunoscut ca PKN Orlen. Pentru a nu încălca regulile privind concurenţa pe piaţa comună a UE, Orlen a trebuit, printre altele, să facă un schimb de benzinării cu concurentul maghiar Mol. Orlen, deţinut de statul polonez, opereză în prezent lanţuri de benzinării în Polonia, Germania, Cehia, Austria, Ungaria şi Slovacia.

Compania este inclusă de guvern în strategia sa de dezvoltare a unei industrii a energiei nucleare şi recent şi-a extins portofoliul de energie regenerabilă cu achiziţii majore în ţara de origine. Este vorba de două ferme solare şi un parc eolian. MOL este echivalentul maghiar al Orlen. Ca şi acesta, îşi extinde cu viteză portofoliul de regenerabile. Însă specificul companiei este colaborarea, pentru explorare şi producţie, cu ţări din Asia, cum ar fi Azerbaidjan, Kazahstan, Pakistan şi chiar şi Rusia. Mol are benzinării, în afară de Ungaria, în România, Polonia, Serbia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, Muntenegru şi Bosnia şi rafinării în Slovacia şi Croaţia.

Ultima mare achiziţie anunţată anul acesta datează din vară şi este reprezentată de o parti­cipaţie la uriaşa exploatare de gaze naturale din Azerbaidjan, Shah Deniz. Ungaria mai are o companie uriaşă în sectorul energiei, MVM. Cu o strategie nouă în ultimii ani, prin achiziţii în diverse ţări din regiune, dar şi acasă, MVM îndeplineşte visul premierului maghiar Viktor Orban ca statul să domine pe piaţa internă a energiei, iar Ungaria, o ţară săracă în resurse energetice, să devină un jucător demn de luat în seamă pe scena din ECE.

Acasă, MVM controlează tot lanţul de energie electrică, de la producţie la distribuţie şi vânzare. Adică este un monopol. Zvonuri din piaţa românească spun că compania maghiară ar putea ajunge furnizor de electricitate şi gaze şi în România în urma retragerii grupului ger­man E.On. Ungaria importă masiv gaze ruseşti.

Această ţară se remarcă pe scena corporate est-europeană şi prin prezenţa extinsă a OTP, cea mai mare bancă a sa.

Cu punga plină mulţumită profitului din ultimii ani, CEO-ul Sándor Csányi anunţa la sfârşitul anului trecut că banca sa are mai mulţi bani de cheltuit şi că intenţionează să avanseze cu strategia de achiziţii care a transformat compania într-una dintre cele mai mari forţe bancare regionale. „Avem planuri în afara Ungariei, deoarece Ungaria este o piaţă mică“, a explicat Csányi într-un interviu pentru Bloomberg. „Dacă ar fi vreo bancă de vânzare într-o ţară unde suntem prezenţi, am fi interesaţi.“

Csányi conduce OTP din 1992 şi prin expansiune banca a ajuns să controleze active de peste 100 miliarde euro. De când CEO-ul a făcut aceste declaraţii, OTP şi-a vândut subsidiara din România, dar a căutat să-şi întărească prezenţa în Uzbekistan, prima sa piaţă din afara UE. De asemenea, Csányi a menţionat, fără a da detalii, că OTP a făcut o ofertă pentru preluarea unei bănci din UE. Dacă tranzacţia s-ar fi concretizat, ar fi fost cea mai mare achiziţie din istoria instituţiei de credit. Portfolio speculează că este vorba de o bancă din Grecia. Potrivit lui Csányi, OTP a mai fost interesată de preluarea unei bănci din Austria şi a uneia mari din Germania. Planul cu banca germană a fost abandonat din cauza neajunsurilor pe care le-ar fi adus sindicatele şi structura managementului. De observat este că şi Polonia are o bancă aproape la fel de mare ca OTP, PKO, însă aceasta nu are prezenţă internaţională.

Este controlată de stat, în timp ce OTP este o bancă privată. Un star corporate maghiar în ascensiune rapidă este 4iG, compania care a crescut rapid dintr-o firmă obscură în pionierul industriei spaţiale şi un lider telecom din Ungaria. În ultimii ani, 4iG s-a extins masiv prin achiziţii finanţate cu credit în ţară şi în străinătate în sectoare strategice cum sunt telecomunicaţiilor şi apărarea. Compania privată îşi obţine cele mai multe din venituri din contracte guvernamentale şi este ajutată de guvern să obţină condiţii de finanţare avantajoase. Astfel, a reuşit să cumpere operaţiunile telecom ale Digi din Ungaria, deţine o cotă semnificativă din piaţa telecom din Albania, a intrat pe piaţa telecom din Muntenegru şi Macedonia de Nord şi vrea să construiască drone, sateliţi şi un oraş spaţial în Ungaria.

Din 2019 şi până în prezent, 4iG a făcut 17 achiziţii majore în şase ţări, cea mai mare fiind cumpărarea Vodafone Ungaria în 2022 pentru aproape 1,8 miliarde euro. Însă multe dintre tranzacţii au condiţiile secrete. Printre tranzacţiile mai mărunte se numără cumpărarea de baze de clienţi pentru servicii prin satelit şi un operator israelian de sateliţi. Gedeon Richter este o companie maghiară binecunoscută în sectorul farma european. Anul acesta a finalizat trei achiziţii în străinătate. Una este compania belgiană de biotehnologie BCI Pharma. Tranzacţia evaluează compania cumpărată la 12 milioane euro.

Dar şi companiile mai mici pot face paşi mari de expansiune. LMFakro, un producător polonez de scări pentru mansarde şi poduri, şi-a deschis anul acesta prima fabrică în SUA. Amprenta este redusă - 23 de locuri de muncă create – dar mutarea este istorică. O astfel de mutare istorică este considerată şi achiziţionarea de către Qemetica, producător de sodă calcinată din Polonia şi urmaşul mai marelui CIECH, a operaţiunilor din SUA şi Olanda cu produse din silicat ale companiei americane PPG, o tranzacţie de 310 milioane dolari. În vară, compania poloneză Feerum a intrat într-un acord pentru construirea unei fabrici de componente pentru silozuri de grâne în Egipt.