Culturile de sparanghel îi imbogăţesc pe fermierii nemţi. De ce nu cultivă şi românii planta supranumită „hrana regilor”

Avem climă prielnică, avem sol fertil, păcat că nu mâncăm sparanghel precum nemţii. În România cultura sparanghelului nu este aşa de răspăndită. Îi putem număra pe degete pe fermierii care au îndrăznit să cultive şi care, spre surpinderea lor se bucură de roade.

La Universitatea de Ştiinţe agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, în câteva săptămâni sparanghelul va putea fi cules.

Totul a început ca un experiment, dar pentru că sparanghelul creşte frumos, profesorii au de gând să dezvolte plantaţia şi să o mute în câmp. Sparanghelul cules va fi vândut apoi la magazinul universităţii.

„Cei care doresc să îşi înfiinţeze aceste culturi pot să îşi facă pepiniera lor proprie. Aproximativ după trei ani de zile se poate recolta, vorbim de cantităţi industriale. Aşteptăm să se dezvolte şi vom mări trepat cultura de sparanghel  şi vom încerca sa punem direct în câmp pentru că această mică cultură este înfiinţată într-o seră rece”, spune Ioana Moldovan, asistent cercetare USAMV Cluj.

Sparanghelul este foarte puţin cultivat la noi în ţară pentru că oamenii nu sunt familiarizaţi cu această specie, spun specialiştii. În plus, costurile de producţie sunt mari.

„Nu este o cultură tradiţională românească pe care să o cunoaştem foarte bine să o apreciem în mod deosebit. E o culutră care merge la peste 20.000 de euro pe hectar, este o investiţe consistentă, dar e vorba şi de investiţia în tehnica aferentă pe care nu o ai la îndemână . E vorba de o tehnologie care presupune o investiţie de sute de mii de euro la nivelul unei gospodării de unul sau două hecatre, nu se justifică o astfel de investiţie pentru o ţară care nu are tradiţie”, declară Avram Fiţiu, profesor USAMV Cluj.

In supermarketurile din România o legătură de sparanghel de 450 de grame costa 14 lei, iar în străinătate preţul este dublu.