ZF | România a ajuns să creeze 20.000 de noi locuri de muncă pe lună. Dacă ajungem la 6 milioane de salariaţi în 5 ani, suntem salvaţi

Nu se poate spune că măsurile de relaxare fiscală, începând cu scăderea CAS din octombrie 2014, scăderea TVA la alimente din iunie 2015 de la 24% la 9% şi scăderile TVA din ianuarie 2016 şi ianuarie 2017, de la 24% la 19%, nu şi-au atins scopul: cererea din economie a crescut, firmele şi-au multiplicat vânzările, nu mai găsesc angajaţi şi sunt nevoite să mărească salariile.

Pe de altă parte, şi oferta a început să ţină pasul cu creşterea cererii astfel încât deficitul comercial nu a crescut într-un ritm îngrijorător. Mai mult, efervescenţa exporturilor de software şi a serviciilor de transport terestru vine să acopere cu fluxuri pozitive de capital minusul din cadrul contului curent creat de deficitul de balanţă comercială.

Cea mai mare realizare a Ro­mâ­­niei în aceşti ani este însă, de de­par­te, (re)crearea a 700.000 de lo­curi de muncă în ultimii şapte ani.

În 2010, România avea 4,1 mili­oane salariaţi, după ce criza a şters în doar doi ani 700.000 de lo­curi de muncă. A fost nevoie de şapte ani pentru a se reface numărul de angajaţi din 2008 şi este foarte probabil ca în 2017 să fie atins nivelul de 5 milioane de salariaţi.

Întrebarea cheie pentru următorii cinci ani este cine îşi asumă crearea a încă unui milion de locuri de muncă. Poate Ro­mânia ajunge în 2022 la 6 mi­li­oa­­ne de salariaţi? Aceasta ar însemna 200.000 de salariaţi în plus pe an. Experienţa anului 2017, când s-au creat doar în primele cinci luni ale anului 113.000 de noi lo­curi de muncă, deci 20.000 de noi lo­curi de muncă pe lună, arată că se poate.

Crearea lunară de noi locuri de muncă este cel mai urmărit indicator în SUA, relevant pentru sănătatea economiei. Iar dacă se ia în considerare faptul că o medie lunară de 200.000 de locuri de muncă nou create este considerată bună în SUA, la o economie de 17.000 mld. dolari, de aproape 100 de ori mai mare decât a noastră, România cu 22.000 de noi locuri de muncă nou create lunar în 2017 este la un nivel incredibil.

Dacă privim însă în istorie, nu este nimic de mirare. România avea în 1990 9,5 milioane de salariaţi, adică aproximativ una din două persoane era angajată.

Acesta este de fapt un rapot sustenabil pentru economie: jumătate din populaţie să fie activă. La 10 milioane de locuitori fiecare, Cehia şi Ungaria au câte 5 milioane de salariaţi.

România are astăzi, la aproximativ 5 milioane de salariaţi şi 10 milioane de persoane populaţie aptă de muncă, o rezervă de 5 milioane de persoane care trebuie aduse în câmpul muncii.

De aceea este un paradox că specialiştii în resurse umane şi directorii din companii afirmă că nu mai au de unde să mai angajeze oameni şi că ar fi necesară chiar deschiderea porţilor pieţei muncii pentru cetăţenii non-UE.

Un specialist în resurse umane a spus ieri la ZF Live că tocmai creşterea salariului minim la 500-600 de euro, faţă de 300 de euro în prezent, va aduce mai mulţi oameni pe piaţa muncii, care astăzi se mulţumesc cu tot felul de expediente.

Este probabilă această ipoteză, având în vedere ceea ce s-a întâmplat în ultimii trei ani, de când salariul minim a crescut accelerat şi în pofida vocilor care afirmau că firmele vor reduce angajările pentru că cheltuielile cu personalul au crescut, numărul de angajaţi este la maxim istoric şi creşte lunar cu 15.000-20.000.

Citeşte articolul complet pe Ziarul Financiar

Citeşte şi: Motivul pentru care tinerii bucureşteni optează pentru facultăţile din Cluj: Nu pierzi ore pe zi în trafic, oamenii sunt mai politicoşi, iar autorităţile au grijă şi de studenţi, nu doar de pensionari

Citeşte şi: Românii se situează pe locul patru în ce priveşte încrederea în UE, peste media europeană