ZF: România a cheltuit fără rezultate 6,7 miliarde de dolari pe restructurarea minelor

La sfârşitul săptămânii trecute, un inginer şi patru electricieni cu vârste cuprinse între 36 şi 41 de ani au murit în cel mai recent accident din România petrecut într-o mină despre a cărei închidere se discută de aproape un an.

"În perioada 1990-2006 statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier (cărbune, minereu şi nemetalifere) suma de 6,3 miliarde de dolari, structurate pe subvenţii pe produs, subvenţii pentru protecţia socială, alocaţii de capital pentru investiţii. În perioada 2007-2009 ajutorul de stat acordat doar pentru industria carboniferă (subvenţii pe produs şi subvenţii pentru protecţia socială) pentru huilă este de circa un miliard de lei şi alocaţii de capital pentru lignit în sumă de 119,3 milioane de lei", au răspuns reprezentanţii Ministerului Economiei la întrebarea Ziarului Financiar privind bilanţul restructurării în minerit.

În ciuda acestor miliarde de dolari cheltuite, minele de cărbuni continuă să ia vieţi, în condiţiile în care statisticile de după 1990 arată că un accident din trei se înregistrează numai în industria extractivă şi circa 60% din totalul accidentelor din această industrie au loc în Valea Jiului.

"Odată cu scăderea cererii de cărbune a scăzut numărul de salariaţi pe ramură, astfel că în anul 1997 erau 129.500 de salariaţi, iar în anul 2010 sunt 21.724 de salariaţi", mai arată datele furnizate de Ministerul Economiei, instituţie în subordinea căreia se află Compania Naţională a Huilei şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia.

Potrivit datelor disponibile, la nivelul anului 2008 mai erau în funcţiune 7 exploatări de huilă, 5 de lignit şi 11 de minereuri, fiecare exploatare putând avea mai multe mine.

Cifrele la care a ajuns acum sectorul minier sunt mici faţă de numărul angajaţilor existenţi în această industrie înainte de 1989, dar cu toate acestea, companiile nu au devenit profitabile în ciuda banilor cheltuiţi şi a numeroaselor strategii gândite.

"Strategia de dezvoltare a industriei miniere promovată înainte de anul 1989 avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor. Rezultatul acestei strategii a constat în dezvoltarea unui sector minier mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispune ţara, ocupând direct peste 350.000 de persoane şi indirect alte 700.000 de persoane", mai spun reprezentanţii Ministerului Economiei.

În prezent în sectorul de cărbune operează 6 agenţi economici cu capital de stat, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti, Compania Naţională a Huilei şi Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova.

În ceea ce priveşte Compania Naţională a Huilei, una dintre cele mai mari găuri negre ale economiei locale, restructurarea acestei companii întârzie de ani buni de zile în ciuda mormanelor de strategii gândite.

De exemplu, încă de anul trecut, de când ar fi trebuit înfiinţaţi cei doi giganţi energetici prin care să se reorganizeze sistemul naţional de producţie a energiei, problema CNH a fost din nou discutată.

Producătorul de huilă trebuia să intre în structura unuia dintre cei doi giganţi şi încă de atunci s-a pus problema închiderii a trei dintre cele şapte mine ale companiei. Astfel, la minele Petrila, Uricani şi Paroşeni trebuia pus lacătul, iar celelalte patru trebuia să formeze o singură companie.

Nimic nu s-a întâmplat şi mai mult, potrivit specialiştilor din domeniu, nici măcar cei doi giganţi energetici nu se mai fac din cauza multiplelor procese care au fost intentate împotriva acestei strategii de reorganizare.

"În proporţie de 90%, mina de la Uricani va intra în programul de restructurare a CNH, care se va derula până în 2018. Dacă până atunci va deveni viabilă, mina va ieşi din programul de ajutor de stat", a declarat Florin Staicu, consilier al ministrului Economiei, Ion Ariton, citat de Mediafax.

De altfel, situaţia sectorului minier din România a fost discutată la începutul săptămânii trecute de către reprezentanţii Ministerului Economiei în cadrul unei întâlniri cu oficialii Fondului Monetar Internaţional.

"În privinţa restructurării Companiei Naţionale a Huilei Petroşani, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a prezentat un plan de restructurare care prevede accesarea ajutorului de stat de către trei dintre cele şapte mine, în conformitate cu decizia adoptată în decembrie 2010 de Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, care prevede prelungirea termenului de acordare de ajutoare industriei miniere de cărbune până în 2018. Celelalte patru mine urmează a fi incluse în complexuri energetice", au precizat la acel moment reprezentanţii Ministerului Economiei.

În comparaţie, polonezii, care-şi iau peste 50% din energia necesară din cărbuni, au reuşit în ultimii 20 de ani să facă din sectorul minier o poveste de succes, banii alocaţi pentru acest domeniu ridicându-se la 10 miliarde de euro. Printre strategii s-au numărat închiderile de mine, dar şi privatizările, reprezentanţii Ministerului Economiei din Polonia spunând recent că acum companiile de cărbuni sunt profitabile.

"O posibilă explicaţie pentru interesul redus al investitorilor ar putea fi faptul că societăţile care au ca obiect de activitate exploatarea şi comercializarea cărbunelui înregistrează datorii", explică reprezentanţii Ministerului Economiei.

Potrivit aceloraşi surse, din miliardele de dolari cheltuite până acum, în bazinul minier Oltenia au fost create 1.600 de locuri de muncă prin societăţi prestatoare de servicii.