ZF: Turcia lui Erdogan, o ţară în stare de urgenţă, cu o economie în creştere explozivă dar hrănită cu datorie, cu o inflaţie puternică şi în luptă cu agenţiile de rating

Companiile proguvernamentale controlează 90% din media de ştiri, ceea ce i-a permis lui Erdogan să-şi facă publicitate electorală prin intermediul televiziunii cu sute de ore mai mult decât au avut cei mai mulţi dintre oponenţi şi să aibă acces larg la majoritatea religioasă, o bază de alegători care s-a simţit marginalizată de elita seculară care a condus Turcia în cea mai mare parte a secolului XX. Acestei majorităţi, Erdogan i-a adus o prosperitate pe care n-a cunoscut-o niciodată până la venirea sa la putere, dar cu preţul reducerii libertăţilor, al polarizării societăţii şi al creşterii puterii partidului preşedintelui.

Turcia este în stare de urgenţă din iulie 2016, când s-a încercat înlăturarea de la putere a lui Erdogan prin violenţă. Starea de urgenţă permite guvernului, condus de Erdogan, să ocolească parlamentul în ceea ce priveşte emiterea legilor. Sub această stare de urgenţă, Turcia a devenit ţara care a băgat în închisoare cei mai mulţi jurnalişti.

Economia turcă a crescut cu 7,4% în primul trimestru al acestui an, însă criticii spun că Turcia se bazează prea mult pe construcţii şi pe consumul privat alimentat de datorie pentru a putea creşte în continuare sănătos. De asemenea, economia, cu un deficit de cont curent semnificativ, este dependentă de intrările de capital străin. De aceea, în contextul creşterii dobânzilor în SUA, lira turcească s-a prăbuşit cu 20% faţă de dolar de la începutul anului. Investitorii cer dobânzi mai mari şi în Turcia pentru a păstra activele turceşti, mai riscante. Însă Erdogan vrea dobânzi foarte mici pentru a încuraja creditarea şi creşterea economică prin îndatorare. Banca centrală, a cărei forţă de reacţie este puternic restricţionată de Erdogan, a reuşit să stabilească căderea doar pentru câteva zile. Preşedintele a găsit vinovaţii pentru „manipularea“ lirei: un „lobby al dobânzilor“ care acţionează din străinătate. Media turcă a descoperit, pe baza unui mesaj pe Twitter al unui economist israelian, că este vorba de un „lobby evreiesc“. Deprecierea lirei face ca povara datoriilor în monedă străină să crească.

Sectorul privat este împovărat cu credite externe pe termen lung de 225 de miliarde de dolari, cele mai multe în dolari şi euro, potrivit datelor băncii centrale, după cum notează Reuters. Motivul îndatorării este că firmele  turceşti au vrut să profite de dobânzile mici. Acum, din cauza deprecierii lirei, costul serviciului datoriei creşte accentuat.

Agenţiile de rating internaţionale au stras semnalul de alarmă. Luna aceasta, Moodyís a redus ratingurile a 17 bănci turceşti din cauza creşterii costurilor finanţării în monedă străină. Astfel de decizii Erdogan le include de obicei în categoria atacurilor din partea puterilor străine care au ca scop subminarea economiei ţării, dar de data aceasta preşedintele a mers şi mai departe. Erdogan a promis că Turcia va porni o „operaţiune“ împotriva Moody's dacă câştigă alegerile de duminică. Agenţia anunţase anterior că ar putea reduce ratingul ţării din cauza politicilor nesigure. Toate cele trei mari agenţii de rating internaţionale includ calificativul Turciei în categoria „junk“, adică nerecomandată investiţiilor. Dintr-un interviu televizat în care-şi anunţa decizia de a declanşa o operaţiune contra Moody's se poate deduce că preşedintele a confundat agenţia cu o alta, Standard & Poor's, care nu are Turcia printre clienţi, dar oferă ratinguri pentru această ţară. Creşterea costurilor  de finanţare şi declinul lirei turceşti arată că investitorii sunt mai duri cu activele turceşti decât agenţiile de rating.

Declinul lirei face să accelereze inflaţia, fenomen care erodează puterea de cumpărare a turcilor de rând şi a companiilor. Turcia a devenit un exportator major ñ exporturile (care include electrocasnice şi maşini ieftine) au atins 157 de miliarde de dolari anul trecut -, însă cele mai multe dintre bunurile intermediare folosite în producţie vin din străinătate. Deprecierea lirei face ca aceste mărfuri şi produse, dar şi utilaje şi echipamente străine, să fie mai scumpe.  Economiştii spun că Turcia încă nu produce suficiente bunuri cu valoare adăugată mare, iar pentru a urca mai sus pe scara valorii este nevoie de reforme structurale în economie şi în sistemul de educaţie.

Ce se întâmplă în Turcia este important pentru că Erdogan, într-un deceniu şi jumătate de când este la putere, şi-a transformat ţara într-un jucător din categoria grea în jocurile de putere din Orientul Mijlociu, un actor important în conflictul din Siria, o verigă crucială în eforturile de a rezolva criza refugiaţilor din Europa şi un aliat lipsit de încredere al SUA şi NATO.

Turcia se implică şi în conflictul  comercial internaţional declanşat de protecţionismul preşedintelui american Donald Trump. Ankara a impus tarife de import adiţionale pe produse americane de 267 de milioane de dolari ca răspuns la decizia Washingtonului de a introduce tarife de import pentru oţel şi aluminiu. Turcia va impune tarife de 40% şi 35% pe whisky şi automobile americane, de 32% pe produse din PVC şi de 30% pe articole de cosmetică, materiale platice, corzi din material sintetic şi materiale de construcţii din fier şi oţel.