ANALIZĂ. Marius Oprea: Legea USR - Vor fi ”Standardele educaţiei sexuale” europene obligatorii în şcolile din România?

Modificările aduse la legea în acest sens, promovată de USR şi promulgată de preşedintele Iohannis, în perspectiva exprimată de Dan Barna fac legea inoperantă, în principal pentru că ea prevede, faţă de proiectul iniţial, ”acordul părinţilor” pentru a urma cursurile. El afirmă că protecţia copiilor se face prin ”informaţie şi educaţie” şi nu prin ”obscurantism şi frică”: Barna atrage atenţia asupra celui mai mare număr de mame minore în România, în raport cu alte state europene, pus pe seama lipsei acestei ”educaţii sexuale”. Corect ar fi fost să specifice că majoritatea acestor cazuri se înregistrează în cadrul minorităţii rrome şi ţin şi de tradiţia acestei minorităţi. Apoi, USR protestează pentru că liberalul Sighiartău şi pesedistul Corlăţean au schimbat denumirea disciplinei, din ”educaţie sexuală” în ”educaţie sanitară”, dar principalul impediment rămîne cel al acordului părinţilor, pentru frecventarea acestor ore.  

De ce nu ştim ce va conţine educaţia sexuală

Înţeleg de ce există această teamă faţă de ”acordul părinţilor”, deşi un acord e ceva mai puţin, decît în cazul orelor de religie, unde părinţii trebuie să facă o cerere pentru înscrierea copilului. USR e îngrijorat şi ar vrea să fie eliminate aceste prevederi, pentru că sînt conştienţi de faptul că astfel legea lor rămîne făcă niciun efect, deşi e vorba de părinţii biologici care ar trebui să-şi dea acordul şi nu de părinţi duhovniceşti, de preoţi sau de călugări. Ci de mama şi de tata. Cu atît mai mult, useriştii nu au spus nimic despre conţinutul orelor de educaţie sexuală, potrivit normelor europene, la care ei doresc să ne aliniem. Ce se va preda, de fapt, în aceste ore?  

Primele norme privind educaţia sexuală în şcoli au fost puse la punct sub patronajul Biroului Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cu sprijinul Centrului Federal pentru Educaţie din Germania, în cadrul mai multor seminarii, care au avut loc între noiembrie 2008 şi decembrie 2009 şi au reunit mai mulţi specialişti din Europa. La final, au fost definitivate şi stabilite în detaliu ”Standardele pentru educaţia sexuală în Europa”, redactate în formă finală în 2010, la Koln, într-o broşură consistentă, un îndrumar de peste 150.000 de semne. El conţine argumentarea necesităţii, construirea cadrului legislativ şi conţinutul educaţiei sexuale în şcoli. ”Principiile şi rezultatele educaţiei sexuale” în şcoli, potrivit acestui document european sînt exprimate în forme acceptabile: se prevede ca ele să coincidă cu ”nivelul de dezvoltare şi înţelegere a persoanei” şi cu ”dimensiunea culturală, socială şi de gen”. Educaţia sexuală ”se axează pe conceptul holistic de bunăstare, care include sănătatea şi se bazează, cu siguranţă, pe egalitatea de gen, auto-determinare şi acceptarea diversităţii”.  Pînă aici, totul e, să spunem, în regulă.

Dar lucrurile se schimbă, cînd e vorba de practică. Pentru că lecţiile pe care le primesc copiii şi tinerii sînt atît de explicite, încît sînt de natură să distrugă pudoarea şi inocenţa lor şi să-i maturizeze forţat şi nefiresc, trasferînd rolul părinţilor în această educaţie către nişte ”tehnicieni” ai sexului fără oprelişti, în afară de cele ce ţin de igienă şi de protejarea actului sexual. Tocmai de aceea, promotorii legii educaţiei sexuale în şcoli de la USR n-au scos un cuvînt despre conţinutul acesteia. Despre materia care se va preda la şcoală şi care a fost fixată în ”Standardele pentru educaţia sexuală în Europa”, apărute în 2010, la Koln.

Educaţia sexuală la grădiniţă şi în clasele primare

Educaţia sexuală trebuie să înceapă, potrivit acestor standarde europene, de timpuriu. De exemplu, ”matricea” educaţională pentru categoria de vîrstă 4-6 ani prevede cum să fie învăţaţi copiii să-şi descopere sexualitatea, ”bucuria şi plăcerea de a atinge propriul corp”. Educarea începe de la grădiniţă şi de la clasa zero, ”despre masturbarea timpurie, descoperirea corpului şi a organelor genitale proprii, despre faptul că plăcerea apropierii fizice este o parte normală din viaţa fiecărui om, tandreţea şi apropierea fizică sînt o modalitate de exprimare a dragostei şi afecţiunii”. Copiii trebuie ”să devină conştienţi de identitatea de gen, să vorbească despre sentimentele (ne)plăcute cu privire la propriul corp, să îşi exprime propriile necesităţi, dorinţe şi limite”. În contextul unui joc propus de educator „de-a medicul”, li se va dezvolta pruncilor ”o atitudine pozitivă faţă de propriul corp şi funcţiile acestuia, interesul faţă de propriul corp şi corpul altora”.

Apoi, la categoriile următoare de vîrstă, copiii trebuie învăţaţi pas cu pas că au ”dreptul de a adresa întrebări despre sexualitate, dreptul de a explora identităţile de gen, dreptul de a explora goliciunea şi corpul, de a fi curioşi în legătură cu un act sexual”, ”să îşi dezvolte abilităţi de comunicare, prin care să-şi exprime necesităţile şi dorinţele”, să-şi creeze o atitudine potrivit căreia „corpul meu îmi aparţine”. La primele ore de educaţie sexuală, copiilor trebuie să li se dezolte ”aşteptările de rol şi comportamentele de rol în legătură cu excitaţia sexuală şi diferenţele de gen, identitatea de gen şi orientarea sexuală”, să înţeleagă ”homosexualitatea, modul în care să se bucure de sexualitate în mod corespunzător”, să înveţe în legătură cu ”prima experienţă sexuală”, cu ”plăcerea, masturbarea, orgasmul”, să-şi ”dezvolte capacităţile de comunicare şi negociere intimă, să facă alegeri libere şi responsabile după evaluarea consecinţelor, avantajelor şi dezavantajelor fiecărei alegeri posibile (parteneri, comportament sexual), să facă diferenţa dintre sexualitatea din viaţa reală şi sexualitatea din media”, să manifeste ”acceptare, respect şi înţelegere a diversităţii în sexualitate şi orientării sexuale”. Şi aşa mai departe.

Educaţia sexuală despre masturbarea la pubertate

Să trecem la ce prevăd ”Standardele pentru educaţia sexuală în Europa” pentru pubertate şi adoplescenţă. La copiii de 12-15 ani, se arată că ”majoritatea băieţilor ajung la pubertate la această vîrstă. Testiculele şi penisul lor încep a creşte, precum şi părul de la subraţ şi cel pubian. Ei trec printr-o creştere bruscă. Vocea devine mai profundă şi începe să crească părul pe faţă. La vîrsta de 13 ani (în medie), la băieţi apare prima ejaculare, fiind un semn că sînt pregătiţi pentru viaţa sexuală şi pot zămisli copii. Şi fetele continuă să se dezvolte. Ele au trecut deja printr-o creştere bruscă, la această vîrstă începînd a creşte părul de la subraţ şi cel pubian. La vîrsta de 12 ani (în medie), la fete apare prima menstruaţie, fiind un semn că sînt pregătite pentru viaţa sexuală şi pot rămîne însărcinate. Masturbarea poate creşte mai mult la băieţi decît la fete. Adolescenţii pot fi foarte nesiguri în ceea ce priveşte dezvoltarea corpurilor lor: „e normal aşa?”, „se dezvoltă într-un ritm mai lent decît la alţi adolescenţi de aceeaşi vîrstă?”

Manualul european de educaţie sexuală este unul de explorare a plăcerilor: ”Adolescenţii trebuie să se obişnuiască cu „noul lor corp”, simţindu-se adesea jenaţi şi inconfortabil. Tinerii îşi dezvoltă o imagine de sine sexuală: ei se văd drept persoane care pot avea contacte sexuale, din acest motiv pentru ei este important să fie atractivi. Din moment ce sînt adeseori nesiguri de propriul corp, vor fi la fel de nesiguri şi în atractivitatea lor (faţă de un potenţial partener). Tinerii de această vîrstă sînt deseori sensibili la opiniile altora: pot fi influenţaţi de colegii lor. Ei încep a căuta persoane de aceeaşi vîrstă atractive din punct de vedere sexual. Treptat, băieţii şi fetele descoperă dacă preferă băieţi sau fete (orientarea sexuală). Deseori se îndrăgostesc cu adevărat pentru prima dată. Flirtează unul cu altul şi astfel apare prima relaţie. Se capătă mai multă experienţă în ale săruturilor şi alinturilor; mîngîieri”.

Urmeză ”etapa 16-18 ani”, cînd ”în pragul maturităţii, tinerii devin mai independenţi şi au relaţii mai puţin apropiate cu părinţii. Acum le este mai clar dacă sînt heterosexuali sau homosexuali. Fac experimente în relaţii. Tinerii obţin experienţă sexuală: ei se sărută şi se mîngîie, unii mai devreme, alţii mai tîrziu. Cariera sexuală a tinerilor se desfăşoară, de regulă, după cum urmează: săruturi, atingeri şi mîngîieri îmbrăcaţi, apoi goi, actul sexual (la heterosexuali) şi, la final, sexul oral sau uneori sexul anal”.

Epilog

Citind (în diagonală) acest îndrumar european cu privire la conţinutul educaţiei sexuale a copiilor în grădiniţe, şcoli şi licee, am avut senzaţia că este vorba mai degrabă de un manual de învăţare continuă a modului în care să-ţi dezvolţi plăcerile trupeşti, un manual care distruge cu cruzime orice urmă de inocenţă a copilăriei şi pubertăţii, fără limite sau bariere de ordin moral. Căci despre aceste bariere nu se vorbeşte nicăieri.

Cum am spus, în numele Uniunii Salvaţi România, Dan Barna atrăgea atenţia că principalul impediment în aplicarea legii lor de introducere a educaţiei sexuale în şcoli în conformitate cu ”standardele europene” (şi pe acestea le-aţi putut citi spicuite mai sus), îl reprezintă faptul că va fi nevoie de ”acordul părinţilor”. Cred şi eu. Cu un asemenea conţinut, ”standardele de educaţie sexuală” cum sînt ele stabilite de Biroul OMS-Europa sînt nimicitoare pentru valorile şi normele morale, care au fundamentat familia românească tradiţională. Şi nu se vor găsi prea mulţi părinţi care să ceară benevol să le fie ”predate” copiilor lor, pentru a-i transforma în nişte roboţi sexuali. De aceea, Uniunea Salvaţi România ar vrea să ne facă binele cu forţa şi să ne ”educe sexual” copiii în şcoli, în mod obligatoriu. Doar că acum a devenit mai greu pentru ei să o facă.