COMENTARIU Bogdan Nicolae: Între Moscova şi Berlin. Mai este loc şi de Navalny

Germania şi Rusia au o istorie comună şi au împărţit nu doar teritorii, ci şi naţiuni de pe continentul european. Familiile regale ruseşti din sec. XVIII-XIX aveau rădăcini germane. Revoluţia bolşevică a fost finanţată din Germania, iar comuniştii ruşi s-au inspirat ideologic din economişti şi filosofi germani. Rusia sovietică a vrut o Germanie comunistă. Germania nazistă a vrut o Rusie înglobată spaţiului vital german.

În anii de final ai celui de-al doilea război mondial, când Germania nazistă era pusă la pământ de bombardierele aliate, iar Armata Roşie era la porţile Berlinului, alegerea femeilor germane a fost instinctuală: mai bine cu un rus pe burtă, decât cu un american deasupra capului. Copiii Armatei Roşii, născuţi în 1946, dar şi ulterior, au crescut şi au ajuns să influenţeze anumite decizii. În 1989 aceştia erau la apogeul carierelor politice, financiare, de business sau din structuri armate din spaţiul german.

Planurile bazate pe confruntarea şi dominarea celuilalt au eşuat. Germania şi Rusia au convenit că au mai multe de câştigat dacă sunt cooperante una cu cealaltă.

Legăturile ruso-germane sunt în prezentatât de puternice pe cât au fost dintotdeauna. Numai că la o scară mai mare. Gazele naturale ruseşti ajung direct în porturi germane, automobilele germane Volkswagen şi Mercedes Benz sunt în primele zece preferinţe de pe piaţa rusă. Exporturile germane în Rusia înseamnă circa 30% din exporturile pe care întreaga UE le realizează pe piaţa rusă. Importurile Germaniei din Rusia înseamnă circa 14% din tot ceea ce UE importă de la ruşi. Germania curtează Rusia pentru a obţine un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, iar Rusia curtează Germania pentru a o dezlipi de SUA şi pentru a decide împreună cum e mai bine în Europa. Mai nou, Rusia şi Germania ar putea conlucra pentru omologarea vaccinului Sputnik V în spaţiul european.

Relaţia dintre cele două state este foarte bine aproximată de relaţia dintre Merkel şi Putin. Putin ştie germană, Merkel ştie rusă. Ambii sunt în aceleaşi fotolii cam din aceeaşi perioadă. Merkel, născută în 1954, a intrat în politică în 1989 şi este Cancelar din 2005. Putin, născut în 1952, a intrat în politică în 1991 şi a ocupant succesiv funcţiile de premier şi de preşedinte al Federaţiei Ruse începând cu anul 2000. Ridicarea Cortinei de Fier i-a prins pe amândoi într-o perioadă de tranziţie în viaţă şi le-a marcat gândirea despre celălalt.

Dintr-o generaţie care până în 1990 a fost educată cu win-lose, Merkel şi Putin, au parcurs împreună drumul către win-win, până astăzi. Dedesubturile sunt deja bine conturate şi greu, dacă nu chiar imposibil de anulat.

Cazul Navalny se suprapune pe acest fundal, dar poate fi un game-changer. De ce? Pentru că se adaugă la o listă de subiecte sensibile pe agenda bilaterală confidenţială într-un moment critic pentru ambele părţi.

Merkel şi Putin sunt în faţa succesiunii. La mărimea sistemelor pe care le conduc, cei doi au o răspundere mult mai dramatică pentru ceea ce va urma. Succesorii, oricare ar fi în pregătire, vor prelua conducerea Rusiei şi a Germaniei în condiţii de criză sanitară şi economică, acumulări de tensiuni şi escaladări de conflicte militare în care Rusia şi Germania sunt prezente.

Diplomaţia a făcut loc salvării lui Navalny. Prin extragerea lui Navalny din Tomsk şi tratarea lui în Germania, Germania a câştigatprestigiu în UE. Îl avea, oricum. Rusia nu a pierdut, pentru că înţelegerea a fost ca Navalny să revină. Putin şi Merkel. O diplomaţie continuă şi intensă între Berlin şi Moscova a făcut posibilă încheierea mandatului german la preşedinţia semestrială a UE (iulie-decembrie 2020) fără îngheţarea relaţiilor UE cu Rusia, fără sancţiuni suplimentare, fără blocarea Rusiei în afacerile globale. Germania a ajutat Rusia în cazul Navalny, dar s-a ajutat şi pe sine.

AlexeyNavalny are 44 de ani. A intrat serios în politică pe când avea 39 de ani, cam tot cât şi Merkel sau Putin în anii ’90. Este un moment al schimbării, pentru Rusia, dar şi pentru Germania, iar Navalny este în această ecuaţie. Nu doar vârsta îl apropie de carierele urmate de Merkel şi de Putin. Aş zice chiar că este mai apropiat de Putin decât la prima vedere. Parcursul academic al lui Alexei Navalny arată că este foarte bine educat în privinţa establishmentul-ui sovietic şi post-sovietic. De la Universitatea Rusă a Prieteniei Popoarelor (fostă Universitate „PatriceLumumba” în anii 60), la Universitatea Financiară sub Guvernul Federaţiei Ruse, iar mai apoi la Universitatea Yale, Navalny a fost permanent în cercuri de studenţi şi de funcţionari care pentru KGB, iar ulterior pentru FSB, au fost teren de lucru.

Cât timp Merkel şi Putin sunt în funcţie, cazul Navalny va fi gestionabil. Ce va fi mai departe, este foarte greu de spus. Navalny ar putea fi omul următoarei tranziţii de regim din Rusia numai dacă şi sistemul îl va adopta. Poate că prietenia lui cu popoarele lumii a treia, din anii studenţiei, a valorat ceva. Cert este că noua prietenie a lui Navalnycu poporul german valorează exact cât viaţa lui.