COMENTARIU Crenguţa Nicolae: Deci cum spuneaţi că ne protejează vaccinul contra Covid?

Campania oficială de informare, aşa cum îi arată şi numele, ar trebui să înceapă printr-un efort cinstit al autorităţilor de a informa cetăţenii, nu de a le cere pur şi simplu să se vaccineze şi a-i afurisi pe cei care refuză. Iar informaţiile cele mai importante se referă la ce anume face exact vaccinul: dacă te vaccinezi, n-o să mai iei virusul? N-o să-l mai transmiţi altora? N-o să te îmbolnăveşti deloc sau o să faci doar forme uşoare? Cât durează imunitatea?

Autorităţile par să nu cunoască ele însele răspunsul, altfel n-ar fi conceput un program de vaccinare atât de diferit de practica din Occidentul de unde provine vaccinul. Din Marea Britanie până în Belgia, din Germania până în Spania, primii vaccinaţi, mediatizaţi ca mici victorii ale ştiinţei şi ale speranţei umane de a învinge boala, au fost invariabil persoane foarte bătrâne, de peste 80-90 de ani, iar populaţia peste 80, 75, 70 de ani este a doua pe lista priorităţilor după personalul medical din prima linie. În România, în schimb, prima vaccinată a fost o asistentă de 29 de ani, iar persoanele peste 65 de ani vin la rând la vaccinare abia în primăvară, nu doar după personalul medical şi administrativ din spitale sau cabinete, ci şi după privilegiaţii sistemului: funcţionarii din DSP-uri, guvernanţi şi parlamentari, funcţionărimea din ministere şi agenţii, armată şi servicii, culte şi justiţie etc.

Lista priorităţilor din statele occidentale se explică prin trei factori: 1) vârsta este principalul factor de risc, întrucât şi probabilitatea de a face forme grave de Covid, şi mortalitatea cresc proporţional cu vârsta celor infectaţi; 2) pariul cel mai dificil pentru toţi producătorii de vaccinuri a fost şi este ca imunizarea să funcţioneze la persoanele în vârstă (de unde şi ştirile din vară, dacă le mai ţineţi minte, cu „Vaccinul X a reuşit să declanşeze reacţii imunitare şi la vârstnici”); 3) preocuparea pentru imunizarea unei persoane trecute de 90 de ani, de pildă, arată umanism din partea autorităţilor şi face uitate astfel ştirile mai vechi despre sutele de morţi din aziluri sau despre protocoalele de tratare care la nevoie ar selecta pacienţii în funcţie de vârstă şi de capacitatea de revenire la viaţa activă. În România, în schimb, lista priorităţilor n-are legătură cu ceea ce se ştie despre Covid sau vaccin, ci doar cu viziunea autorităţilor despre cine e mai important şi mai puţin important în societate.

Ceea ce se ştie la ora actuală în comunitatea ştiinţifică este că vaccinul Pfizer/BioNTech, primul introdus pe piaţă, s-a dovedit în proporţie de 95% eficient contra îmbolnăvirii de Covid-19 în urma unui studiu efectuat pe 36.523 de participanţi (în grupul care a primit vaccin s-au îmbolnăvit 8 persoane, în grupul cu placebo s-au îmbolnăvit 162). Încă nu se cunosc durata imunităţii oferite şi proporţia de populaţie care trebuie vaccinată ca să se atingă imunitatea colectivă, nici dacă vaccinurile reduc transmiterea virusului. „Cele mai multe vaccinuri care protejează de boli virale reduc şi transmiterea virusului de către cei vaccinaţi. Deşi se speră că la fel este şi în cazul de faţă, comunitatea ştiinţifică nu cunoaşte încă dacă vaccinul Pfizer/BioNTech va reduce transmiterea”, se arată pe pagina de întrebări frecvente a FDA (US Food and Drug Administration, autoritatea americană responsabilă cu aprobarea vaccinurilor).

Dacă aceste informaţii ar fi popularizate clar şi cu sinceritate, poate s-ar mai reduce răbufnirile de ură şi reflexele autoritariste la adresa celor încă neconvinşi că e necesar să se vaccineze. Medici frustraţi de lunile când au fost siliţi să se descurce cum pot în lupta cu pandemia au ajuns acum să-şi verse furia pe pacienţi, scriind pe Facebook că le doresc moartea sau ameninţând că nu-i mai tratează pe cei care refuză vaccinarea. Ziarişti, funcţionari, corporatişti, mici influenceri pe net se întrec să inventeze diverse forme de pedepsire a celor care nu se vaccinează: ba cer ca respectivii să plătească dacă vor să fie trataţi de Covid, ba cer trecerea la asigurări exclusiv private, pentru ca nevaccinaţii „să nu mai fie trataţi pe banii mei”, fie propun să nu mai poată fi angajaţi nicăieri etc.

Unuia dintre aceşti zeloşi de pe Facebook i-a răspuns, simplu şi clar, o doctoriţă de la Elias: „Atâta vreme cât se susţine că vaccinaţii pot în continuare să transmită boala – vaccinul ferindu-i doar de o formă gravă, dar fără să îi împiedice să contracteze infecţia şi să fie contagioşi – nu se poate spune că prin vaccinare îi protejează pe cei din jur. Aşa că atât interdicţiile bazate pe situaţia vaccinării – ca de exemplu cele privind călătoriile, accesul la anumite servicii, angajarea – nu au nicio justificare. Nici ideea de a plăti tratamentul contacţilor – de vreme ce persoanele vaccinate ar putea contamina pe alţii la fel ca şi cei nevaccinaţi.”

Toţi cei porniţi să pedepsească ar trebui să înţeleagă un lucru simplu: cu cât o persoană, o familie, o colectivitate e mai săracă, cu atât e mai probabil să reacţioneze cu teamă la orice percepe ca fiind o ameninţare. Nu gradul scăzut de educaţie îi face pe oameni să fugă de spitale, vaccinuri, medici, iar acum să se înspăimânte aşa de tare de Covid încât să se refugieze în teorii ale conspiraţiei ca să nege existenţa virusului. Ci sărăcia (care, printre alte efecte, generează şi un acces scăzut la educaţie) îi face să se teamă atât de tare, pentru că nişte oameni care din lipsă de bani nu merg la control medical sau la dentist cu anii intuiesc corect că infectarea cu coronavirus sau costurile tratamentului pentru vreo infecţie căpătată în spital le pot nenoroci familia, pentru că ei nu sunt VIP-uri care să primească acces preferenţial la ECMO, plasmă sau locuri în spitale care să le garanteze că nu iau foc în salon.

Influencerii puterii s-au străduit încă din primăvară să culpabilizeze sau să stârnească ruşinea în populaţie, sugerând că România ar fi unică în Europa sau în lume prin proporţia de antivaccinişti sau de egoişti care refuză masca, pe când tot restul lumii civilizate e diferit. Într-un sondaj global de anul trecut (Wellcome Global Monitor), numai 50% din est-europeni şi 59% din vest-europeni erau însă convinşi că vaccinurile în general sunt sigure, faţă de 95% răspunsuri pozitive în Asia de Sud, 72% în America de Nord şi 73% în nordul Europei. Sărăcia de care spuneam se manifestă deci şi în restul Europei de Est ca fenomen relativ în raport cu zonele bogate ale continentului şi se exprimă, între multe altele, şi ca prudenţă faţă de vaccinuri. Un alt sondaj global, publicat în octombrie de Nature Medicine, arată că „persoanele cu venituri mai mari sunt mai înclinate să accepte vaccinarea contra Covid decât cele cu venituri mai mici, ceea ce ar trebui să ghideze autorităţile, profesioniştii din sănătate şi organizaţiile internaţionale în sensul unei ţintiri mai eficiente a mesajelor despre vaccinare”.

Mai apoi, deşi autorităţile ştiu că unul din cele mai puternice motive de reticenţă faţă de vaccin este teama de reacţii adverse neprevăzute în prospect, ministrul Vlad Voiculescu a dat din umeri la întrebarea dacă şi cum ar putea fi despăgubiţi cetăţenii în cazul unor asemenea reacţii, răspunzând doar că „vă vom informa de îndată ce o decizie va fi luată”. Fiindcă e vorba de bani de la buget, probabil că o asemenea decizie va fi amânată cât mai mult posibil, iar între timp va continua campania de culpabilizare a celor care refuză vaccinul. Pentru comparaţie, în Marea Britanie, prima ţară din lume unde a început vaccinarea, Ministerul Sănătăţii a anunţat cu o lună înainte de începerea imunizărilor că oricine ar avea sănătatea fizică sau psihică afectată în proporţie de 60% sau mai mult din cauza vaccinului contra Covid are dreptul la o despăgubire de 120.000 de lire de la stat, similar cu cei care ar suferi astfel de efecte din cauza vaccinurilor pentru un număr de alte 17 boli, de la difterie la gripă aviară şi tuberculoză.

În sfârşit, autorităţile ar trebui să studieze cu atenţie toate informaţiile false şi aberaţiile care circulă şi să dea răspunsuri argumentate pentru ele, nu să inducă ideea că oricine se îndoieşte de vaccin e automat o victimă sau un agent al propagandei ruseşti ori un duşman al semenilor săi. Apariţia vaccinurilor contra Covid este realmente un lucru minunat, o cucerire autentică a ştiinţei, iar ea merită o campanie pozitivă şi sinceră, nu una necinstită şi propagandistică. A pune pumnul în gură omului simplu, pe motiv că dacă n-are încredere într-o măsură luată de autorităţi înseamnă automat că e prost, rău sau vândut, n-a funcţionat nici până acum în pandemie, aşa încât nu sunt motive să funcţioneze nici de acum încolo.