COMENTARIU Ion Cristoiu: Duminică n-a avut loc al doilea tur al prezidenţialelor. A avut loc ceremonia de întronare

Redăm integral editorialul postat pe www.cristoiublog.ro

Duminică, 24 noiembrie 2019, a avut loc al doilea tur al prezidenţialelor.

Aşa cum am anunţat în două comentarii de pe cristoiublog.ro, De ce nu merg la vot: Amîndoi candidaţii sînt din lemn. El e scaun, iar Ea, taburet (17 noiembrie 2019), De ce nu merg la vot: Refuz să legitimez prin prezenţa mea farsa numită al doilea tur! (18 noiembrie 2019), dar şi în emisiunile la care sînt invitat de obicei ca interlocutor al moderatorului – Gîndurile lui Cristoiu (Mediafax), România9, (TVR), Ediţie specială, (Antena 3), Legile Puterii (Realitatea Plus) – n-am fost la vot.

Pentru prima oară de cînd am dreptul să votez (din 1966), duminică, 24 noiembrie 2019, n-am fost la vot.
Tot ceea ce s-a întîmplat duminică, 24 noiembrie 2019, m-au convins că am procedat corect:
Duminică, 24 noiembrie 2019, n-au avut loc al doilea tur al prezidenţialelor.A avut loc Ceremonia de întronare a lui Klaus Iohannis, Mereu Întîiul.
Primul preşedinte monarh din Istoria României.

Alegerile prezidenţiale au fost uriaşă farsă, pregătită pas cu pas pînă la al doilea tur de Generalii din instituţiile de forţă, pentru ca preşedintele în exerciţiu şi Stăpînul Sistemului să se poată făli în final c-a învins Ciuma Roşie, c-a pus capăt după 30 de ani de la căderea comunismului în Est, în fine, Comunismului în România, că duminică 24 noiembrie 2019 s-a încheiat perioada de tranziţie.

Potrivit Constituţiei duminică 24 noiembrie 2019, a avut loc al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.
Au candidat Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă.
A cîştigat unul dintre cei doi: Klaus Iohannis.

Potrivit Propagandei, duminică, 24 noiembrie 2019, a avut loc o Revoluţie.
Nu al doilea tur, ci o Revoluţie.
Nici vorbă de victoria unui candidat asupra celuilalt.
E vorba de Victoria (cu v mare) a Sfîntului Gheorghe al Democraţiei, al Europenismului, al Orientării nord atlantice a României asupra Balaurului comunist, antieuropean, anti nord atlantic.

Potrivit Constituţiei, duminică, 24 noiembrie 2019, România a intrat în al doilea mandat al preşedintelui Klaus Iohannis.
Potrivit Propagandei, România a intrat oficial în Era Klaus Iohannis.
Era indiscutabil încă de la începutul anului 2019 că Klaus Iohannis va cîştiga un al doilea mandat.

O singură dată în Istoria postdecembristă s-a întîmplat ca un preşedinte în exerciţiu să nu obţină un al doilea mandat. E cazul lui Ion Iliescu în 1996. De regulă, preşedintele în exerciţiu pleacă la prezidenţiale cu prima şansă. Klaus Iohannis nu avea cum să piardă prezidenţialele din 2019. Printre argumente se numără şi realităţile postdecembriste din ultimele decenii: în turul al doilea, candidatul Dreptei beneficiază de mult mai multe voturi decît cele obţinute în turul întîi prin voturile primite de la candidaţii de Dreapta. În 2019, se putea paria liniştit pe realegerea lui Klaus Iohannis şi prin faptul că PSD se afla la guvernare. Românii n-ar fi dat toată puterea unui singur partid, mai ales că respectivul era PSD.

Klaus Iohannis n-a vrut însă să cîştige pur şi simplu.
Pentru credinţa care-l bîntuie că e un Nemuritor, un Zeus deasupra pămîntenilor, un Infailibil, a cîştiga alegerile era prea puţin. Era chiar jignitor.
Cum adică Marele Klaus Iohannis doar să cîştige alegerile?
E o întrebare pe care şi-o punea şi Nicolae Ceauşescu înaintea Congreselor PCR.
Potrivit Statutului, Congresele alegeau un secretar general al PCR.
Fireşte, Nicolae Ceauşescu era singurul candidat.
Doar a fi reales pur şi simplu era de neconceput pentru Marele Cîrmaci.
Era de neconceput şi doar să fie reales cu unanimitate de voturi.

Şi atunci se punea în mişcare o enormă maşinărie prin care Congresele se transformau din simple momente ţinînd de Statut în momente Revoluţionare, ţinînd de Istorie.
Nu mai erau pur şi simplu Congrese în care secretarul general era reales prin votul delegaţilor la Congres.
Erau sărbători ale Poporului român.

La un moment dat realegerea nu mai ajungea pentru nevoia de Cult al personalităţii lui Nicolae Ceauşescu.
Şi atunci s-a născocit realegerea lui Nicolae Ceauşescu de către toate organizaţiile de partid de la bază pînă la judeţ.
Se înţelege că la fel ca şi la Congres, nu era vorba de un vot.
Era vorba de un moment de glorificare a lui Nicolae Ceauşescu.
Un lucru asemănător s-a petrecut şi cu alegerile prezidenţiale. Din 2019.

A le prezenta doar ca o bătălie între mai mulţi candidaţi în turul întîi şi între doar doi candidaţi în turul al doilea era prea puţin pentru părerea lui Klaus Iohannis despre El Însuşi:
El e El, Deschizătorul de Eră, Nemuritorul, Absolutul, Zeus din Dealul Cotroceni.
Pentru aceasta alegerile trebuiau să capete aspectul public de război al lui Klaus Iohannis cu Hidra Roşie întruchipată de PSD.
Iar victoria din al doilea tur trebuia să apară drept o Revoluţie.

Se înţelege că pentru a face din alegerile prezidenţiale ceva asemănător Marşului Cel Lung al lui Mao, în al doilea tur trebuia să intre candidatul PSD. Şi nu orice candidat, ci Viorica Dăncilă. De ce candidatul PSD? Să ne imaginăm că Liviu Dragnea nu era arestat. Potrivit înţelegerii, PSD avea un candidat comun cu ALDE. Ar fi venit în coaliţie şi Pro România. Cum mai sărbătorea Klaus Iohannis victoria asupra PSD? Cum se mai făcea caz de sfîrşitul comunismului în România? Sau dacă PSD, ALDE şi ProRomânia ar fi avut drept candidat pe Mircea Diaconu? Dacă ar fi intrat în al doilea tur Dan Barna, n-am nici o îndoială că era învins de Klaus Iohannis. Între doi reprezentanţi ai Dreptei, alegătorii optau pentru preşedintele în exerciţiu. Da, dar intrarea lui Dan Barna în turul al doilea l-ar fi lipsit pe Klaus Iohannis de postura de Biruitor al Ciumei Roşii.

Evident, eşecul PSD ar fi fost un dezastru pentru partid. Ar fi fost chiar o Revoluţie neintrarea candidatului PSD în turul al doilea. Da, dar această Revoluţie ar fi trebuit împărţită de Klaus Iohannis cu Dan Barna. Or Klaus Iohannis a vrut ca doar el să aibă parte de Triumful asupra Comunismului. Şi dacă Dan Barna era învins la un scor uriaş, tot n-ar fi fost pe placul lui Klaus Iohannis. Cu ce să se fudulească duminică seara? Cu învingerea la scor a unui candidat de Dreapta?

Pentru a face din victoria în turul al doilea un moment istoric, Klaus Iohannis avea nevoie de un scor zdrobitor.
Acest scor nu putea fi obţinut dacă drept candidat al PSD era altcineva decît Viorica Dăncilă.
Un alt candidat ar fi fost învins, desigur, dar nu la scorul uriaş de care avea nevoie Cultul personalităţii lui Klaus Iohannis.
Toate datele arată că altfel ar fi stat lucrurile dacă ar fi candidat Gabriela Firea.

Ştiu din surse că preşedintele în exerciţiu se temea de înscrierea în cursă a Gabrielei Firea.
Judecînd retrospectiv, ne dăm seama că pentru aceasta – pentru intrarea în turul al doilea a candidatului PSD şi a oricărui candidat, ci a candidatului Viorica Dăncilă – s-au pus la cale mai multe Operaţiuni cu semnificaţii strategice.

Reamintim cîteva dintre ele:
– Condamnarea lui Liviu Dragnea.
– Refuzul Vioricăi Dăncilă de a demisiona din funcţia de premier după dezastrul din 26 mai 2019.
– Păstrarea Coaliţiei PSD-ALDE înaintea Moţiunii de cenzură din iunie 2019. Dacă trecea atunci Moţiunea de cenzură, intrat în Opoziţie din iunie, PSD avea mari şanse să crească electoral pînă la alegerile prezidenţiale.
– Alegerea Vioricăi Dăncilă ca preşedinte al PSD.
– Desemnarea Vioricăi Dăncilă drept candidat la prezidenţiale şi nu a lui Călin Popescu Tăriceanu sau Mircea Diaconu.
– Ruperea Coaliţiei de guvernare în apropierea momentului de debut al campaniei.
– Căderea Guvernului Dăncilă şi investirea Guvernului Orban. S-a urmărit prin aceasta abaterea atenţiei de la campania electorală, dar şi tuflirea primarilor şi baronilor locali PSD în sprijinirea Vioricăi Dăncilă.
– Scoaterea din cursă a lui Dan Barna prin Diversiunea de duminică, 10 noiembrie 2019, ora 18: luarea cu asalt în satele patriei a urnelor de către PSD-işti şi pensionari.
– Parazitarea perioadei dintre cele două tururi cu Dezbaterea despre dezbatere.
– Aranjarea parodiei de dezbatere a candidatului Klaus Iohannis cu „Jurnaliştii Mei”

De observat că Generalii au avut drept misiune şi crearea unor diversiuni pentru evitarea oricărei discuţii publice despre candidatul Klaus Iohannis, după modelul din 2014.
Efortul depus de Sistemul instituţiilor de forţă pentru realizarea Obiectivului – Transformarea alegerilor prezidenţiale într-o campanie de Cult al Personalităţii- se vede din numărul însemnat de ofiţeri acoperiţi deconspiraţi de Servicii pentru realizarea diferitelor Diversiuni.

Se înşeală cine crede că duminică, 24 noiembrie 2019, au luat sfîrşit Diversiunile.

Vor urma alte şi alte Diversiuni pentru:
- Sugrumarea USR, singurul partid care ar putea face Opoziţie eficientă la PNL.
- Întărirea parlamentară a PNL prin fuziunea cu PMP şi trecerea parlamentarilor ALDE la partidul condus de Ludovic Orban.
- Alegeri anticipate în martie 2020.