COMENTARIU Lelia Munteanu: Ameninţarea cu focoasele nucleare - primul semn de iritare şi slăbiciune din partea lui Putin

- Aţi declanşat războiul! strigă ucrainenii.

- Ba tocmai am venit să-i punem capăt, declară preşedintele Putin şi repetă de la înalta tribună a Sesiunii Speciale de Urgenţă a Adunării Generale a ONU (convocată pentru prima dată din 1982 încoace), minţind plenipotenţiar, sinistrul reprezentant al Federaţiei Ruse la ONU, ambasadorul Vasili Alekseevici Nebenzya. Nu facem decât "să protejăm Donbasul, să denazificăm şi să demilitarizăm Ucraina", zice.

Povestea rusească despre "leadership-ul nazist" de la Kiev ţine tot de propagandă. Putin nu-şi permite (chiar dacă şi-ar dori), să-i arunce în faţă lui Zelenski varianta jignitoare a denumirii de evreu (atât de des auzită în vremea pogromurilor ruseşti din secolele trecute), iar nazist e un termen destul de gogonat ca să prindă la publicul său resentimentar.

La capitolul propaganda de război s-ar încadra şi ameninţarea cu focoasele nucleare. Lansată însă după câteva zile în care armata rusă s-a tot străduit să cucerească Kievul, aduce a semn - primul - de iritare şi slăbiciune. De sperat că în acest caz raţiunea se va interpune între vorbe şi fapte.

Îngrijorătoare, pe fundalul condamnării aproape la unison mondial a agresiunii împotriva Ucrainei, este tăcerea stâlpilor OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) – Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită (aflată, ce-i drept, în termeni nu prea grozavi cu administraţia Biden). Membru nepermanent al Consiliul de Securitate al ONU, Emiratele s-au abţinut vinerea trecută să voteze rezoluţia de condamnare a invaziei Ucrainei, iniţiată de Statele Unite. Sunt aproape străvezii interesele şi calculele care-i determină pe partenerii OPEC ai Federaţiei Ruse să nu se dezică de aceasta, lăsându-i un oarecare spaţiu de manevră pentru valorificarea resurselor care-i pot susţine cât de cât economia. O economie debilitată, asupra căreia se adună norii grei ai sancţiunilor fără precedent adoptate de tot mai multe state şi de organizaţii cu greutate din toate colţurile lumii.

China, membru permanent, cu drept de veto, al Consiliului de Securitate, a ales să se abţină, în pofida faptului că promovează cu sfinţenie principiile respectării suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statelor, precum şi al neamestecului în treburile interne, încălcate brutal prin agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei. Dacă Putin va eşua în demersul său militarist - şi, oricât de contradictorii, par să se arate semne în acest sens - principala sa supapă de siguranţă economică va fi cel mai probabil China. Cu ce costuri, inclusiv politice, rămâne de văzut.