COMENTARIU Lelia Munteanu: Când Dumnezeu recunoaşte că S-a înşelat

Mi-ar plăcea să cred că, pe străzile Sighetului, îl mai poţi încă vedea, dacă eşti foarte atent, pe Paritus Chiorul, cel care medita oblic,  şi poţi auzi tăcerile luxuriante ale lui lui Simha Întunecatul, negustorul de umbre, personajele lui Elie Wiesel (foto) - fie-i amintirea o binecuvântare. 

Plecase demult din Sighet când, în copilăria mea, treceam zilnic, în drum spre şcoală, prin faţa casei sale. N-am ştiut atunci că acolo stătuse, aplecat peste poveştile lui Rabbi Nahman, un învăţăcel al ieshivei, cum îi plăcea lui Wiesel să se numească. La lungă vreme de atunci şi la mare distanţă de Sighet, mă aplec şi eu asupra vorbelor ca nişte pietre în râu ale rabinului care îşi îndemna discipolii ca din poveştile lui să facă rugăciuni.

Pe Rabbi Nahman, cel care vâna greşelile lui Dumnezeu - ("citiţi Cartea Facerii, recunoaşte că S-a înşelat!") - îl invoca des Elie Wiesel, cu următoarea judecată: "Lumea se amăgeşte în legătură cu două lucruri. Mai întâi, se amăgeşte crezând că un om mare nu poate comite erori, apoi se amăgeşte crezând că, după comiterea erorii, marele om încetează să mai fie mare".