COMENTARIU Lelia Munteanu: „Chiar am pierdut războiul! Cum au putut fi atât de neglijenţi?”

Vorbesc tot mai des cu Hiroo Onada. Am fotografia lui pe perete. Nu-l ştiţi după nume. Aţi auzit doar o poveste cu un soldat japonez care a ieşit buimăcit dintre lianele junglei filipineze, aflând după 29 de ani că Al Doilea Război Mondial s-a sfârşit.

În primul rând, nu era soldat, ci locotenent. În al doilea rând, nu se pitise acolo, ci îşi îndeplinea misiunea de cercetare-diversiune. Şi, în al treilea  rând, nu era mai fraier decât orice alt om de onoare. Fusese instruit în acţiuni de gherilă şi i se ordonase să nu se predea, să nu se sinucidă şi să reziste până va primi întăriri.

Între timp, a aflat din mai multe surse că războiul s-a sfârşit, dar n-a putut să creadă că ţara lui s-a predat. Oricum, nu primise revocarea ordinelor. Aştepta un superior, pe maiorul Yoshimi Taniguchi. Maiorul a ajuns pe 9 martie 1974. Atunci, convins că nu e o diversiune a inamicului, locotenentul Hiroo Onada a avut o reacţie antologabilă: “Chiar am pierdut războiul! Cum au putut  fi atât de neglijenţi?”.

Morala? Rezist, până voi primi întăriri.