COMENTARIU Lelia Munteanu: Cine a vehiculat primul noţiunea de genocid în legătură cu războiul din Gaza. Opinia experţilor

Africa de Sud - care a reclamat Israelul la Curtea Internaţională de Justiţie pentru genocid în Gaza - susţine că 50 de ţări îi sprijină demersul. Dar celelealte 193 membre ONU? În afara Statelor Unite,  Germaniei şi Marii Britanii, tac adânc.

Prin Secretarul de Stat Antony Blinken, declaraţia Americii a fost fără echivoc: demersul Africii de Sud e “fără valoare”. Omologul său britanic, David Cameron, a declarat: “Nu suntem de acord cu ceea ce fac sud-africanii”. Germania şi-a exprimat poziţia prin purtătorul de cuvânt al Cabinetului Federal, Steffen Hebestreit, subliniind că Guvernul de la Berlin “respinge ferm şi explicit acuzaţia de genocid care a fost făcută acum împotriva Israelului în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie” ca fiind o acuzaţie care “nu are nici un temei”, şi exprimă decizia de a “interveni ca terţ în şedinţa principală”, la Haga. De altfel, cancelarul Olaf Scholz o spusese răspicat, încă de la începutul războiului: „Propria noastră istorie, responsabilitatea pe care o avem ca urmare a Holocaustului, face ca sarcina noastră permanentă să fie de a susţine existenţa şi securitatea statului Israel. Această responsabilitate este ghidul nostru”. 

Primul care a rostit cuvântul genocid în legătură cu războiul Israelului în Gaza a fost Craig Mokhiber, director la Naţiunile Unite, care în a 22-a zi a războiului, pe 28 octombrie, înainte de a demisiona, a calificat ceea ce se petrece în Fâşie drept “un caz de genocid de manual”. Colegi ai săi,  raportori ONU, pe 2 noiembrie, au fost cu un bemol mai rezervaţi, declarând că “palestinienii sunt expuşi unui risc grav de genocid”.

În a 34-a zi a războiului, pe 9 noiembrie, un grup de organizaţii palestiniene pentru drepturile omului a intentat, la Curtea Penală Internaţională (o adresare mai ţintită decât a sud-africanilor) un proces împotriva unor demnitari israelieni, în frunte cu premierul Netanyahu, acuzându-i de genocid.

În a 44-a zi a războiului, pe 13 noiembrie, organizaţii ale drepturilor omului, rezidenţi palestinieni şi cetăţeni americani i-au dat în judecată pe preşedintele Biden, pe şeful dimplomaţiei, Blinken, pe Secretarul Apărării, Lloyd Austin, acuzându-i că nu iau toate măsurile în scopul de a “preveni un genocid”.

Am trecut în revistă doar câteva episoade, ca să arăt că genocid e un termen vehiculat înainte de a-l aduce sud-africanii în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie.

Important rămâne ca, în spatele emoţiei instrumentate politic, să se poată auzi şi glasul experţilor. 

David J. Simon, director al programului de studii despre genocid de la Universitatea Yale, vorbeşte despre cheia definirii genocidului, inteţia. Arată că obiectivul Israelului, clamat în repetate rânduri, este exterminarea Hamas (etichetat ca grup terorist de numeroase state), şi nu „distrugerea un grup religios, etnic sau rasial”. Prof. Simon nu exclude că personaje din Hamas sau din Armata israeliană ar putea fi învinuite  de acte de genocid. Însă ţine să avertizeze că intenţia este un aspect extrem de dificil de probat.

Colegul său de la Yale, prof. Ben Kiernan, răspunzând unei anchete a săptămânalului TIME, a concluzionat: „Bombardamentul de răzbunare al Israelului asupra Gazei, oricât de nediscriminatoriu, precum şi actualele sale atacuri la sol, în ciuda numeroaselor victime civile pe care le provoacă în rândul populaţiei palestiniene din Gaza, nu îndeplinesc pragul foarte ridicat care este necesar pentru a acoperi definiţia legală a genocidului”.