COMENTARIU Lelia Munteanu: Colind

Magii-s întroieniţi. Cum o s-ajungă? Sănii uşoare trec pe ger în jos. Vine Ajunul, noaptea cea mai lungă. Mai este timp să mă visezi frumos.

Mai este vis să mă visezi venind. Mai e mirare-n care să te miri, că te cutreier iarăşi – te cuprind vocale lungi, consoanele subţiri.

Fantasme joacă-n jarurile verii. Fumul se-nalţă limpede spre cer. Mai dă din aripi Pasărea Părerii. Nădăjduiri pioase, lerui-ler…

Cuvântul se va întrupa la vreme, în iesle sau pe-afetul unui tun. Şi o să fie bine, nu te teme. Şi o să mi te-aducă Moş Crăciun.