COMENTARIU Lelia Munteanu: Cum să ajungi în Nirvana peste rând

Aflu că sfârşitul lumii pică de Ziua Îndrăgostiţilor. Acu-i de ei: „Te iubesc pân’ la sfârşitul lumii“. Fiţi mai atenţi la ce vă doriţi, că uite se împlineşte şi suferim cu toţii.

Ce să fac mai întâi? Să-mi mai iau vitaminele sau să trec la zen-budism? Că - dacă m-agăţ de „Marele Vehicol“ - ajung în Nirvana. Adică unde trebuie! Şi înaintea altora.

Mă gândesc însă: n-o putem aranja cumva? Să le dăm şi noi o atenţie, o  ceva la ăia care vor să dea cu nucleara. Măcar pe noi să ne mai amâne un pic. Să ne lase mai la urmă, să ia alte ţări în faţă. N-am aflat nici măcar cine câştigă alegerile din 2024. Ne pot obliga să murim nelămuriţi?

Ce ghinionu’ dracului să se-ntâmple tocmai acum!… Nu s-ar putea, totuşi, să căpătăm o păsuire? Măcar câteva luni acolo, până apucă să se mai largească gaura aia neagră, că atunci când vom da toţi năvală mi-e că se rupe şi se deşiră tot universu’ ca un macrameu…
Bine că am apucat să-mi pun ochelarii de eclipsă, dacă tot am dat bani pe ei.

… Mamă, ultimul meu gând se îndreaptă spre tine: mai ţii minte tava aia cu cremşnit, care a dispărut peste noapte şi ţi-am zis c-a mâncat-o câinele? Mamă, ştiu că tu poţi ierta orice, de-aia îţi mărturisesc astăzi, cu lacrimi în ochi: noi n-avem câine.