În prima carte a pasionantei trilogii a lui Liu Cixin (SF chinezesc!), există o scenă la care încă mai reflectez.
Albert Einstein, cântă la vioară şi cerşeşte pe treptele ONU. Wang Miao, Membru al Academiei Chineze, cercetător în domeniul nanomaterialelor, în aruncă în pălărie câţiva bănuţi.
Einstein se vaită că l-a părăsit Dumnezeu. Care? Totul se petrece într-un joc. Chiar şi aşa. “Dumnezeul meu e Dumnezeul lui Spionoza”, a ţinut Einstein să se ştie cât era în viaţă; el. De ce se miorcăie mort, în mintea lui Liu Cixin? Cum să părăsească Dumnezeul lui Spinoza pe oricine, când El e pretutindeni?
Ce cerşeşte Einstein pe treptele ONU? (Nu-l întreb pe autorul trilogiei, nu caut un răspuns SF).
Cred că urmăreşte să rămână singurul autorizat să îi dea ordine lui Dumnezeu.