COMENTARIU Lelia Munteanu: Fostul şef al Shin Bet, Nadav Argaman: „Ne-am pierdut calea”

Nadav Argaman (foto), fostul şef al Serviciului de Securitate internă a Israelului, Shin Beth, cunoscut şi sub acronimul Shabak, aflat în postul de director în perioada 2016-2021, numit la vremea respectivă de premierul Benjamin Netanyahu, a acordat un interviu devastator celebrei jurnaliste de la Canal 12, Ilana Dayan.
ILANA DAYAN: De ce v-aţi decis să vorbiţi acum?
NADAV ARGAMAN: M-am hotărât să vorbesc acum, findcă înţeleg că Israelul este pe marginea prăpastiei. Cine mă cunoaşte ştie că nu sufăr mass media, nu-mi place, nu mă interesează şi sper că acesta este ultimul meu interviu mult timp de aici înainte..
I.D.: Nu fiţi sigur. Ştiţi să spuneţi ce v-ar frământa cel mai mult, dacă astăzi aţi fi şef al Shabak-ului acum ?
N.A.: Ce m-ar frământa mai mult, ca şef al Shabak, e falia din societatea israeliană şi din cadrul puterii care o apără.
I.D.: Vedeţi asta ca o parte din atribuţii.
N.A.: E o parte din atribuţiile Securităţii Generale, care trebuie să apere deomcraţia israeliană. Cea mai mare temere este că, dacă acest pachet de legi, Reforma Judiciară, se promulgă, Statul Israel este în prag de dictatură. Când Statul Israel va trece acest prag, am putea asista la dezintegrarea organizaţiilor din interior, la distrugerea sistemului.
I.D.: Ce s-ar putea întâmpla?
N.A.: Nimeni nu i-a obligat pe oameni să lucreze în sistem – în Mossad, în Armată, în Shabak. Şi aşa cum s-au hotărât să intre în sistem, tot aşa, într-o bună zi, pot hotărî că nu mai vor să lucreze pentru sistem, dacă  vor percepe că aici se naşte o dictatură. Dacă nu sunt dispuşi să slujească un dictator sau altul, ar putea hotărî că vor să părăsească organizaţia.
I.D.: Credeţi că există, realmente, o asemenea perspectivă?
N.A.: Mă tem şi cred că, dacă Israelul s-ar transforma într-o dictatură, mulţi oameni vor părăsi aceste structuri. Nu ştiu să spun în ce proporţie… Vor fi abandonuri … Aceste instituţii se vor dezintegra din interior. E teribil, dar s-ar putea ajunge acolo.
I.D.: În ceea ce spuneţi sunt două probleme. O problemă ar putea fi aceia  dintre oameni, care consideră că această Reformă este binevenită.
N.A.: Aceşti oameni vor rămâne în sistem, probabil. Dar vor fi şi alţii, care nu vor fi dispuşi să servească sistemul în situaţia în care Israelul ar deveni dictatură. Şi nu e nevoie de prea mult ca sistemul să facă implozie. Închipuiţi-vă că mâine câteva sute de oameni, nu mai mulţi, vor ieşi din sistem, din mai multe structuri deodată. La ce va conduce asta?
I.D.: Încerc să-mi imaginez un angajat al Shabak-ului, într-o funcţie mai mică sau mai mare, care v-ar întreba ce să facă, după ce va trece Reforma.
N.A.: Mă va întreba pe mine ?
I.D.: Da.
N.A.: Asta rămâne între mine şi el.
I.D.: Nu sunteţi sigur că îl veţi sfătui să rămână, să salute Drapelul.
N.A.: …Nu, nu sunt sigur.
I.D.: De ce, de ce nu sunteţi sigur?
N.A.: Pentru că nu mai e Drapel.
I.D,: Ce vreţi să spuneţi?
N.A.: Din momentul în care Israelul devine dictatură, nu mai există nici aceeaşi ţară în care te-ai încorporat, pe care te-ai angajat să o slujeşti, în care te-ai educat conform unui anume set de valori, pentru care merită să lupţi şi să-ţi dai viaţa. Adică, vei fi nevoit să-ţi rişti viaţa pentru un dictator sau altul, indiferent de ce opinii politice ai.
I.D.: Dar ce importanţă are când e vorba de a împiedica un atentat?
N.A.: Astăzi eu îmi slujesc regatul, nu regele. Mâine voi sluji regele şi nu regatul. Mulţi nu vor fi de acord, astfel că regatul devine irelevant.
ID: Numai din cauza Legii depăşirii (în care e vorba despre extinderea competenţelor Executivului, n.m.) şi a Legii desemnării judecătorilor …
N.A.: Nu minimalizaţi. E vorba de o lovitură de stat, de modificare judiciară care va duce Israelul la dictatură. Să nu ne zăpăcim şi să nu minimalizăm situaţia, care nu seamănă cu nimic din ce ştim, cu nimic din ce am trăit, este ceva cu totul nou. Cine minimalizează situaţia o face cu scopul de a ne