COMENTARIU Lelia Munteanu: Girafa – o cămilă indiscretă

În fiecare an, cam pe vremea asta, deschid cartea lui Ryszard Kapuściński (“Abanos”) şi citesc, cu acelaşi interes, simptomele malariei. Le am pe toate: “Primul semn (…) este neliniştea interioară, pe care începem s-o simţim brusc şi fără un motiv clar. Parcă ni s-a întâmplat ceva, ceva rău (…). Apoi, curând, ne cuprinde un soi de răceală, ca un marasm, o totală slăbiciune. Totul ne enervează. Înainte de orice, ne supără lumina, nu suportăm lumina. Ne supără toţi din jurul nostru, vocile lor ridicate, mirosul lor nesuferit, atingerea lor aspră (…). Pe neaşteptate, ne cuprinde frigul. Un frig polar, arctic”. Fix aşa. 

A devenit un soi de ritual: după ce închid tacticos cartea, mă întreb, ca de fiecare dată, cine a făcut geniala observaţie “girafa e o cămilă indiscretă”. Nu-mi doresc să aflu. Sunt lucruri care trebuie să rămână nedescoperite.